Vaccinarea în România

Pentru că foarte mulţi dintre cititorii noştri doresc să afle mai multe despre programul de vaccinări care se practică în România, publicăm în numărul din această săptămână un articol complet despre acest subiect, insistând asupra vârstelor la care se recomandă vaccinarea împotriva diferitelor afecţiuni.

Vaccinarea antitetanică simplă foloseşte anatoxina tetanică purificată şi absorbită pe fosfat de aluminiu (ATPA, VTA). Cantitatea de vaccin administrată pe doză este de 0,5 ml, inoculat strict intramuscular la adult, în regiunea deltoidiană, iar la copil la nivelul regiunii coapsei sau în deltoid. Vaccinarea antitetanică se practică tot timpul anului şi este obligatorie pentru întreaga populaţie. În condiţii obişnuite, vaccinarea antitetanică a copiilor are loc concomitent cu cea antidifterică, conform schemei de vaccinare, compusă din trei doze de primovaccinare, două revaccinări cu DTP şi trei revaccinări cu DT. Vaccinarea antitetanică simplă are următoarele indicaţii şi scheme de vaccinare: - imunizarea primară profilactică a persoanelor nevaccinate se face numai cu ATPA. Prima vaccinare se efectuează cu două doze de 0,5 ml ATPA intramuscular (im.) la interval de 30 de zile. Revaccinarea I se practică cu o doză de 0,5 ml ATPA im., la un an de la prima vaccinare. Revaccinarea a II-a se face cu o doză de 0,5 ml ATPA im. la cinci ani de la revaccinarea I; - revaccinarea gravidelor se efectuează în luna a 7-a a primei sarcini, cu o doză ATPA im. Revaccinarea cu ocazia sarcinilor următoare se va face numai dacă au trecut peste 10 ani de la ultima administrare. Gravidele depistate nevaccinate sau incomplet vaccinate în antecedente vor fi primovaccinate complet, cu două doze de ATPA administrate im., la interval de o lună; - revaccinarea de urgenţă va fi practicată persoanelor vaccinate corect în antecedente, cu ocazia producerii unei plăgi tetanigene şi constă în administrarea im. a unei singure doze de 0,5 ml de ATPA; - vaccinarea accelerată se practică persoanelor nevaccinate în antecedente sau cu antecedente vaccinale necunoscute, cu ocazia plăgilor tetanigene. Se administrează, începând din ziua rănirii, trei doze de ATPA a câte 0,5 ml im., la interval de 14 zile. Persoanele care au primit vaccinare accelerată sunt considerate persoane primovaccinate şi vor fi revaccinate la 1 an şi la 5 ani cu 0,5 ml ATPA im.; - în tratamentul tetanosului, pe lângă celelalte mijloace terapeutice se administrează timp de 7-10 zile anatoxină absorbită 0,5 ml subcutanat. Contraindicaţiile vaccinării antitetanice sunt cele generale, ale vaccinărilor. Nu se vaccinează gravidele cu sarcini patologice. Nu există contraindicaţii pentru vaccinarea de urgenţă în cazul unei plăgi tetanigene; în aceste cazuri nu se respectă nici intervalele faţă de alte imunizări. Eficacitatea vaccinării antitetanice este condiţionată de calitatea vaccinului utilizat şi de respectarea schemei de vaccinare. Eficienţa epidemiologică a acţiunilor de vaccinare este dovedită prin scăderea semnificativă a morbidităţii şi mortalităţii prin tetanos. Profilaxia tetanosului la nou-născuţi Vaccinarea corectă a mamei în copilărie şi rapelul antitetanic din timpul sarcinii asigură, prin intermediul imunităţii pasive, naturale, protecţia antitetanică a nou-născutului şi sugarului până la începutul imunizării active, cu condiţia să nu fie supus unui risc crescut de îmbolnăvire. Vaccinarea antitetanică nu se poate aplica la nou-născut, din cauza unui răspuns imun întârziat faţă de riscul instalării bolii. Este bine să apelăm la un medic specialist, pentru vaccinare, în următoarele cazuri: plăgi produse prin înţepare, plăgi prin muşcătură, plăgi cu retenţie de corpi străini, plăgi infectate, plăgi murdărite cu pământ, bălegar sau praf de stradă, fracturi deschise, plăgi după accidente de circulaţie, ulcere varicoase, degerături, arsuri de gradul II-III. Este necesar ca, pe lângă măsurile de imunoprofilaxie activă, în faţa unei plăgi tetanigene, indiferent de starea imunologică a persoanei respective, să se practice obligatoriu dezinfecţia plăgii şi tratamentul cu antibiotice. În diferite situaţii epidemiologice se practică vaccinări ocazionale. Dintre acestea se pot enumera: vaccinarea antigripală, antitifoidică, antirabică, antidizenterică. Vaccinarea antigripală Gripa se poate manifesta epidemic sau pandemic, cu implicaţii importante pe plan medical, social şi economic cu gravitatea manifestărilor la extremele de vârstă, ceea ce motivează eforturile depuse pe plan mondial pentru găsirea unor metode eficiente de creştere a imunităţii şi prevenire a bolii. În majoritatea ţărilor lumii, strategia vaccinală are ca obiectiv reducerea complicaţiilor şi a mortalităţii. Vaccinarea antigripală se efectuează la persoanele peste 65 de ani, la rezidenţii căminelor de bătrâni şi ai altor servicii de îngrijire de lungă durată, indiferent de vârstă, în cazul persoanelor cu boli cronice cardio-pulmonare, renale, hemoglobinopatii, diabet zaharat, copii instituţionalizaţi, copii şi adolescenţi cu tratamente cronice cu aspirină, personal medical şi grupe populaţionale de importanţă socială deosebită. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) decide, anual, componenţa vaccinului antigripal, iar vaccinarea grupelor populaţionale cu risc se efectuează în lunile octombrie-noiembrie. Vaccinarea antitifoidică Acest tip de vaccinare asigură controlul febrei tifoide, cu limitarea manifestărilor procesului epidemiologic, interceptarea transmiterii fecal-orale şi influenţarea receptivităţii. Se vaccinează persoanele între 5-55 de ani, cu risc crescut de infecţie, personalul din serviciile de salubritate, care lucrează nemijlocit la îndepărtarea şi prelucrarea reziduurilor solide şi apelor reziduale, persoanele internate în unităţi de bolnavi psihici cronici, grupele de populaţie care consumă apă de suprafaţă neprelucrată, contacţii apropiaţi ai purtătorilor de Salmonella, grupele de populaţie expuse din focare de febră tifoidă. Vaccinarea antirabică Evoluţia mortală a rabiei este principalul motiv care determină medicii să aplice metodele de profilaxie în cazul muşcăturilor de animale. Profilaxia antirabică se efectuează în subcentre antirabice, unde atitudinea este hotărâtă de către medic în contextul situaţiei din zona în care s-a produs accidentul şi în funcţie de gravitatea acestuia. Vaccinarea antidizenterică Numărul crescut de îmbolnăviri provocate de dizenterie, în special în colectivităţile de copii, precum şi evoluţia ei, urmată de consecinţele semnificative asupra statusului nutriţional al copiilor, au atras atenţia asupra necesităţii punerii la punct a metodelor de imunoprofilaxie. Vaccinul este indicat în profilaxia dezinteriei bacilare în colectivităţile cu risc crescut de îmbolnăvire, în special în colectivităţile de copii în vârstă de peste un an.