Vânturile sunt feciori şi fete...

Spuneau bătrânii sfătoşi că vânturile arată ca nişte oameni, dar au aripi şi nu-i vede nimeni. Sunt 12 vânturi bune, feciorii Sfintei Duminici, şi vântoasele, fetele lui Irod-Împărat. Feciorii au firi deosebite: unul e mai blând, altul e mai iute la mânie; cel mai mic e cel mai neastâmpărat. Cel mai mare şi mai iute la mânie este Crivăţul. Nimic nu-i place, tot necăjit umblă, căci a fost, odată, îndrăgostit de o zână şi zâna n-a vrut să se căsătorească cu el, din cauza firii sale morocănoase. El bate dinspre Rusia. Frumosul bate dinspre nord, iar Vântul-de-sub-Soare vine din est. Austrul aduce din vest ploi calde. Băltăreţul ridică apa din părţile Dunării, de la sud. Vântul-cel-Lin bate uşurel, abia mişcând frunzele. Vântul-Frunzei aduce primăvara şi bate dinspre nord, este călduţ şi neastâmpărat. Boarea bate seara, abia mişcând frunzele. Vântul-de-Vară este foarte capricios, ba e bun, ba bate cu putere, rupând crengile. Vântul-Turbat aduce furtuni, vijelie şi ploaie. Secetosul vine de la est cu pale de căldură şi secetă. Munteanul vine rece chiar şi vara, bătând dinspre miazănoapte.

Feciorii umblă în toată lumea şi aduc veşti din lume mamei lor. Dumnezeu îi trimite să ajute iarba să răsară, să dezmorţească crengile, să cureţe frunzele, să ducă ploile unde este nevoie. Vântoasele sunt vânturi rele; se spune că au fost fetele lui Irod-Împărat, dar Domnul le-a luat minţile şi umblă nebune, de stârnesc praful, smulg acoperişurile şi rup copacii. Stăpâna lor, Volbura, a cerut cândva capul Sfântului Ioan Botezătorul…