Vârsta prunciei duhovnicești

Un articol de: Dumitru Păduraru - 02 Decembrie 2015

Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie. Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu, Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică. Luca 18, 15-17, 26-30

Apostolul Petru a venit în faţa Domnului Iisus Hristos şi L-a întrebat ce va fi cu ei, cei care L-au urmat, ce răsplată vor primi? A întrebat acest lucru atunci când a auzit cuvintele: „Cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea!” Aceste cuvinte au fost mai greu de priceput de către ucenici, deoarece ei se gândeau la lucrurile imediate. Cumva aveau pretenţia că doar ei, cei care erau mereu în preajma Domnului Hristos, aveau să beneficieze de ceva privilegii. Petru însă avea în vedere pe cei maturi, pe cei care nu mai erau copii. Domnul Hristos nu vorbea despre vârsta biologică, ci despre eterna vârstă a omului credincios, smerit şi dedicat lui Dumnezeu. Vârsta copilăriei înseamnă sinceritate, ascultare, modelare, puritate. Un adult cu greu se mai poate schimba sau modela. Cu trecerea timpului capătă deprinderi la care nu mai poate renunţa. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Noi devenim cu adevărat fiii lui Dumnezeu numai prin unirea cu Hristos în Biserica Sa”.