Viaţa Cuvioasei Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei

Povestea vieţii Cuvioasei Parascheva, aşa cum o găsim în cărţile sfinte, este în acelaşi timp modestă şi tainică. Născută în Epivatos, un sat situat pe lângă mare, nu departe de cetatea Calicatria, Sfânta s-a călugărit de tânără, împreună cu fratele ei, Evtimie. A dus o viaţă ascetică în pustie, rugându-se neîncetat. Într-o noapte i s-a arătat un înger, care i-a spus să se întoarcă acasă, căci acolo trebuie să moară. S-a întors şi a murit la 27 de ani. A fost îngropată ca o străină, departe de sat, căci nimeni nu recunoscuse în ea pe fata frumoasă de odinioară. După multă vreme, prin acele singurătăţi s-a aşezat un pustnic. Într-o noapte, marea a aruncat pe mal trupul neînsufleţit al unui marinar, lângă mormântul ei. La rugămintea pustnicului, oamenii au îngropat cadavrul, dar, neştiutori, l-au pus chiar în mormântul Sfintei. Ea s-a arătat în vis la doi oameni evlavioşi, în strălucirea ei cerească, cerând ca trupul ei înmiresmat să fie scos din mormânt. Sfintele moaşte au făcut minuni pentru mii de oameni.

Duse din Epivatos la Târnovo şi apoi la Constantinopol, după sute de ani, moaştele Sfintei Parascheva au ajuns la Iaşi, unde se află şi acum. Ele au fost aduse pe 14 octombrie 1641 şi în această zi este cinstită Cuvioasa Parascheva de Biserică şi de miile de români evlavioşi care vin în pelerinaj din toate părţile ţării.