Vindecarea invidiei
Sfântul Ciprian, Despre gelozie și invidie, XVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 504
„Ai multe la care să cugeți. Gândește-te la rai, în care n-a intrat Cain, fiindcă din invidie și-a ucis fratele. Gândește-te la Împărăția cerească, în care Domnul nu primește decât pe cei ce trăiesc în unire și bună înțelegere. Gândește-te că numai aceia pot fi numiți fiii lui Dumnezeu, care sunt pașnici, care adunați împreună, prin renașterea în duh și prin respectul legii divine, se fac asemenea cu Dumnezeu Tatăl și cu Hristos. Gândește-te că suntem sub ochii lui Dumnezeu, Care ne vede și ne judecă El Însuși, că prin felul nostru de viață putem ajunge să-L vedem, numai dacă El văzându-ne Se bucură de faptele noastre, dacă ne facem demni de dragostea și bunăvoința Lui, dacă pentru a fi plăcuți întotdeauna în Împărăția Lui ne facem mai înainte plăcuți în această lume.”
Sfântul Ciprian, Despre gelozie și invidie, XII-XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 501
„(...) Dar cum păzește pacea și dragostea Domnului cel ce din cauza invidiei din el nu poate fi nici pașnic, nici iubitor?
De aceea și Apostolul Pavel când arăta binefacerile păcii și ale dragostei creștine, când învăța și asigura cu tărie că nici credința, nici milostenia, nici chiar martiriul nu vor fi de vreun folos dacă nu vor fi păstrate întregi și neatinse legăturile dragostei, a adăugat și a zis: Dragostea este generoasă, dragostea este milostivă, dragostea nu invidiază (1 Corinteni 13, 4), învățând desigur și arătând că acela poate avea dragoste creștină care a fost generos și milostiv, neatins de invidie și răutate. De asemenea, în alt loc, îndemnând pe cel ce a primit Duhul Sfânt și a devenit prin renaștere cerească fiul lui Dumnezeu să nu urmeze decât cele spirituale și divine, zice: Și eu, fraților, n-am putut să vă vorbesc ca unor persoane în duh, ci în carne, ca unor copii în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu altă mâncare, căci nu puteați și nici acum nu puteți fi hrăniți altfel, fiindcă sunteți încă numai din trup. Când în voi este invidie, și încordare și neînțelegeri, oare nu sunteți sub poruncile trupului și nu umblați potrivit omului din voi? (1 Corinteni 3, 1-3).
Sfântul Ciprian, Despre gelozie și invidie, XVI-XVII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 503-504
„Să avem în mâini Cărțile sfinte, iar în inimi gândurile Domnului, rugăciunea noastră să nu înceteze niciodată, să perseverăm în lucrurile mântuitoare, să fim ocupați întotdeauna cu activități spirituale, pentru ca ori de câte ori va veni dușmanul, ori de câte ori va încerca să intre în inima noastră, s-o găsească închisă și înarmată împotriva lui. Căci coroana creștinului nu este una singură, aceea pe care o primește în timpul persecuției; are și pacea coroanele ei, cu care ne încoronăm în multele și feluritele adunări, după ce am învins dușmanul și l-am supus sub picioarele noastre. A înfrânge dorințele este o biruință a stăpânirii de sine. A învinge mânia și injuria este o coroană a răbdării. A disprețui banul este un triumf împotriva lăcomiei. Este o laudă a credinței a suporta adversitățile lumii cu încredere în viitor. Cel ce nu e trufaș cu succesul lui obține gloria modestiei. Cel ce are milă de săraci și-i ajută, acela primește răsplată din tezaurul ceresc. Cel ce nu știe ce e invidia, cel ce e bun și blând, cel ce-și iubește frații este onorat cu premiul iubirii, al păcii. Pe acest stadion al virtuților alergăm zilnic la laurii dreptății și la coroanele ei tindem tot timpul. Ca să poți ajunge la ele și tu, care ai fost stăpânit de invidie și de ură, leapădă-te de toată acea răutate pe care o aveai înainte, mergi pe calea viitorului și a vieții eterne. Smulge din inima ta spinii și mărăcinii și seamănă în locul lor sămânța cea bună a Domnului, pentru ca să ai un seceriș bogat de roade divine și spirituale. Varsă veninul fierii, dă afară otrava dezbinărilor, pentru ca mintea pe care o infectase șarpele invidiei să se curețe și toată amărăciunea care se depusese în inima ta să fie înlocuită cu dulceața învățăturii lui Hristos. Din sfințenia crucii îți iei mâncarea și băutura, lemnul care a fost de folos în chip simbolic la Merrha pentru a îndulci gustul apei să-ți fie și ție de folos în realitate pentru a-ți mângâia inima ca leac sigur pentru întărirea sănătății. De unde a început rana, de acolo să înceapă vindecarea. Iubește pe cei pe care înainte i-ai urât, fii prieten cu aceia pe care-i invidiai și-i ponegreai pe nedrept.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)