Vocabular religios

împăcare: aplanarea unui conflict sau restabilirea unor raporturi normale între două părţi aflate în disensiune. În sens comun, se vorbeşte despre împăcare între două persoane. Astfel, Domnul Hristos îndeamnă pe toţi cei ce duc daruri la altar, dar au vreo pricină cu fraţii lor: „Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău“ (Matei 5, 24). Aceasta înseamnă că celor supăraţi nu li se primeşte darul la altar dacă mai întâi nu se împacă şi nu îşi iartă unul altuia ofensa, căci au călcat cuvântul lui Dumnezeu, Care spune: „Celui ce nu iartă nu i se iartă“ (Matei 6, 12-14, 15; 18, 32-35), precum şi îndemnul: „Împacă-te cu părăşul tău degrabă“, ca să nu fii dat judecătorului şi aruncat în temniţă (Matei 5, 25). Termenul este folosit mai ales în sens religios, de împăcare a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos, Care S-a jertfit pentru noi pentru a ne împăca cu El. Şi astfel, din vrăjmaşi ai Lui, ne-a făcut prieteni şi fii ai Lui prin har (Romani 5, 10-11; 11, 15) (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)