„Zi de post şi de plângere pentru cel care a fost postitorul prin excelenţă“

Biserica Ortodoxă a rânduit pentru dreptcredincioşii creştini anumite zile sau perioade de post. Postul, ca poruncă divină şi practică tradiţională a Bisericii, este foarte bine rânduit în cadrul anului bisericesc, fiind strâns legat şi de succesiunea marilor sărbători. Fiind un mijloc de desăvârşire morală, postul înseamnă abţinerea de la mâncarea aşa-zisă „de dulce“, adică lapte, ouă, carne, peşte şi derivate ale acestora, dar şi o înfrânare a faptelor şi a gândurilor noastre. Pentru că astăzi Biserica Ortodoxă prăznuieşte Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, zi cinstită în mod deosebit prin postire, prezentăm în cele ce urmează un interviu cu părintele asist. drd. Silviu Tudose, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, care ne vorbeşte despre zilele de post de peste an, despre momentele deosebite din viaţa unei comunităţi, în care ierarhul locului este cel care are puterea de a rândui o perioadă de post pentru cei din eparhia sa.

Care sunt zilele de post de peste an în afara Posturilor mari şi de ce postim în aceste zile? Cele mai cunoscute sunt zilele de miercuri şi vineri, cu excepţia celor în care este dezlegare. În aceste două zile postim amintindu-ne de Patimile Mântuitorului Hristos: miercuri s-au sfătuit cărturarii şi arhiereii iudei să-L prindă, iar vineri a fost răstignit pe cruce. De asemenea, în legătură cu ziua de vineri, mai există o tradiţie potrivit căreia, într-o astfel de zi, Adam, împreună cu Eva, au gustat din fructul neascultării, fiind izgoniţi ulterior din rai. Aşa şi noi, ne abţinem de la anumite mâncăruri şi încercăm să ne ferim de păcate, pentru a nu fi departe de Dumnezeu. Plecând de aici, putem să spunem că postim miercurea şi vinerea de dragul lui Dumnezeu. Aşa cum într-o zi în care se întâmplă ceva rău cuiva foarte drag nouă nu ne ospătăm, tot aşa, în zilele în care Dumnezeu a suferit pentru noi, postim, de dragul Lui. În mănăstiri se posteşte, de obicei, şi în ziua de luni, închinată sfinţilor îngeri, fiinţe netrupeşti, care nu au nevoie de mâncare şi băutură şi care nu păcătuiesc. Monahii, care au ales „chipul îngeresc“, încearcă, şi prin acest post, să se apropie mai mult de Dumnezeu. Tot aşa fac şi unii credincioşi mai evlavioşi, care, cu binecuvântarea duhovnicului lor, postesc şi lunea. Mai sunt în cursul anului bisericesc şi alte zile, în afara celor pe care le-am menţionat şi a celor patru posturi mari, în care Biserica a rânduit post, din diferite motive: pe 14 septembrie, de Înălţarea Sfintei Cruci, în amintirea Patimilor de pe Cruce, pe 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei, în amintirea postului pe care îl ţineau odinioară catehumenii ce urmau să fie botezaţi în ziua Bobotezei, şi pe 29 august, în ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul. În afară de acestea, pot exista în viaţa noastră şi zile de post în afara celor rânduite de Biserică şi cunoscute de toată lumea. Este vorba de postul pe care cineva îl ţine, cu binecuvântarea duhovnicului, în situaţii speciale din viaţă, atât în momente de bucurie, cât şi de tristeţe. Aş da un exemplu: când cineva este foarte bolnav, noi, ceilalţi, putem însoţi rugăciunile pe care le facem pentru vindecarea lui şi cu câteva zile de post. Ziua tăierii cinstitului cap al Proorocului, o prefigurare a Vinerii Patimilor Fiindcă ne aflăm în ziua sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, v-aş ruga să explicaţi cum s-a ajuns ca această zi să fie una de post. Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de post şi de plângere pentru cel care a fost postitorul prin excelenţă, propovăduitor al pocăinţei, care a suferit moarte mucenicească. Cu siguranţă, dacă se întreabă cineva cum de această zi este una de post, principalul motiv este acela că Sfântul Ioan a suferit moarte mucenicească, prin tăierea capului, din porunca nelegiuitului rege Irod. Numai că, de obicei, zilele de prăznuire a sfinţilor sunt zilele sfârşitului lor pământesc care, la mulţi dintre ei, a fost asemănător celui de care a avut parte Înaintemergătorul. Bunăoară, de ce ziua de prăznuire a Sfinţilor Apostoli martiri Petru şi Pavel nu este una de post, iar cea a Sfântului Ioan da? Răspunsul nu este simplu, fiindcă trebuie să vedem aici o rânduială a lui Dumnezeu, prezentă în Biserica Sa. Moartea unuia dintre sfinţii Săi reprezintă naşterea lui în împărăţia cerurilor, prilej de bucurie şi pentru noi, oamenii, care nădăjduim în mijlocirea rugăciunilor noastre. În cazul Sfântului Ioan, moartea sa este mult asemănătoare cu cea a Mântuitorului Hristos. De fapt, întreaga sa viaţă este o înaintevestire a Domnului: naşterea îi este vestită de îngerul Bunei Vestiri, naşterea lui vesteşte naşterea Celuilalt. Evangheliile ne descriu cum Sfântul Ioan „creştea şi se întărea cu Duhul“, aşa cum Mântuitorul Însuşi „creştea şi Se întărea cu Duhul“. Se retrage în pustiu până în ziua „arătării către Israel“, tot aşa cum Hristos Domnul „a fost dus de Duhul în pustie“, înainte de a ieşi la propovăduire. De aceea, şi moartea sa se aseamănă cu cea a Mântuitorului. Cu speranţa că nu greşesc, eu văd în ziua tăierii cinstitului cap al Proorocului o prefigurare a Vinerii Patimilor. Mai ales că, dacă ne uităm în icoana pogorârii la iad, Sfântul Ioan se află în imediata apropiere a Mântuitorului, fiind părtaş Învierii Sale. De aceea, dacă acceptăm că Tăierea Capului Sfântului Ioan este o prefigurare a Vinerii celei Mari, postul în această zi este un lucru firesc. În ce condiţii un episcop sau chiar un preot poate declara post în comunitatea pe care o păstoreşte? În momente deosebite din viaţa unei comunităţi, cum sunt, bunăoară, calamităţile naturale, aducătoare de multă suferinţă. Atunci ierarhul locului este cel care are puterea de a rândui o perioadă de post pentru cei din eparhia sa. De fapt, nu îndemnul la post este lucrul primordial, ci îndemnul la rugăciune. Şi dacă rugăciunea însoţită de post este mult mai puternică, se înţelege că se recomandă şi postirea. Copiii, de la ce vârstă trebuie să ţină post? De obicei, postirea la copii începe la vârsta de şapte ani, când încep să se spovedească. Nu cred, însă, că poate fi precizat foarte exact acest termen. Copiii se pot „antrena“ să postească şi înainte de această vârstă, bineînţeles, ţinând cont de firea şi disponibilitatea fiecăruia. În nici un caz ei nu trebuie forţaţi să postească. Contează foarte mult exemplul părinţilor şi felul cum aceştia reuşesc să-i determine pe cei mici să postească de dragul lui Dumnezeu. Dacă postul devine o „ameninţare“, o obligaţie neînţeleasă de copii, mai bine să nu fie ţinut. „Biserica îngăduie aceste dezlegări, însă ele sunt hotărâte de duhovnicul fiecăruia“ Ce categorie de persoane pot fi dezlegate de la post şi în ce context? Copiii mici şi oamenii suferinzi, îndeosebi bătrânii. Biserica îngăduie aceste dezlegări, însă ele sunt hotărâte de duhovnicul fiecăruia. Dacă suferim de o anumită boală, nu noi suntem cei care hotărâm că ar trebui să nu postim sau să mâncăm anumite alimente în post, cum ar fi lactatele. Vom spune acest lucru duhovnicului, care constată dacă dorinţa de a nu posti vine exclusiv din neputinţa fizică sau este numai un simplu pretext. Personal, sunt convins că oricât de suferind ai fi, poţi posti cel puţin în anumite perioade ale anului. De exemplu, ce suferinţă poate fi aceea care să ne îndreptăţească să nu postim în Săptămâna Patimilor sau în ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul?