Ziua în care Basarabia a întregit România

Se împlinesc 105 ani de la primul moment din șirul celor care au constituit temelia întregirii țării. Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării din Basarabia vota actul unirii cu România. Evenimentul, așa cum reiese din documentele de arhivă, a fost unul entuziasmant pe ambele maluri ale Prutului. Iașiul, capitala refugiului în acele zile, a simțit pe deplin emoțiile acestui act istoric hotărâtor pentru ce avea să se întâmple la 1 decembrie 1918.

Pe 27 martie 1918, după o perioadă complicată pentru basarabeni, în contextul destrămării Rusiei țariste și al tensiunilor și încercărilor de destabilizare create în interiorul provinciei, în clădirea Sfatului Țării din Chișinău se adopta Actul Unirii cu România. Ședința, la care a participat și prim-ministrul român Alexandru Marghiloman, avea să fie una cu adevărat istorică. Din cei 135 de deputați din Sfatul Țării prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, trei au votat împotrivă, 36 s-au abținut, iar 13 au fost absenți. Conform procesului-verbal nr. 63 al ședinței Sfatului Țării din 27 martie 1918, publicat în volumul de documente „Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri”, editat de Bogdan Bucur, după citirea rezultatului ședinței, prim-ministrul român a declarat: „În numele Poporului Român și în numele Regelui României Ferdinand I, cu Mândrie iau act de De­cla­rația d-voastră pentru unire și declar că Basarabia este de acum unită pe vecie cu România una și ne­despărțită. (...) Să ne închinăm înaintea conducătorilor acestei țări, cari fără gând de mărire din conducători s-au făcut slujitori modești ai neamului lor. Am luat act de decla­rația D-voastră și în numele guvernului declar că-l primesc. Trăiască România UNA ȘI NEDES­PĂR­ȚITĂ!”

A fost „o zi de stranie înfrigurare, o zi de bucurie fățișă și de îndoială lăuntrică. Alipirea Basarabiei e netăgăduit un mare eveniment pentru țara noastră. E primul pas înspre «Unirea» visată de România. S-a întâmplat într-un chip cu totul neașteptat din pricina destrămării puternicei Rusii (...)”, își nota regina Maria, aflată la Iași, alături de regele Ferdinand, în jurnalul care a stat la baza volumului „Povestea vieții mele”. Era o zi de bucurie, dar și de „îndoială lăuntrică”, pentru că vestea venea în contextul unei păci preliminare înrobitoare, pe care România fusese silită s-o semneze la Buftea, la 5 martie 1918. Cu toate acestea, a fost, pentru toată lumea, fără excepție, o bucurie sinceră și aproape nesperată, într-o perioadă care părea fără ieșire pentru fragilul stat român.

La câteva zile distanță de momentul în care Sfatul Țării de la Chișinău a votat Actul Unirii, pe 30 martie, fruntașii basarabeni au sosit la Iași pentru a-l prezenta regelui și guvernului român. Din delegație făceau parte Ion Inculeț, pre­șe­din­tele Sfatului Țării, Pan Halippa, vicepreședintele Sfatului Țării, Constantin Stere, D. Ciugureanu, Teofil Ioncu, N.B. Codreanu, C. Brăescu, Mihai Savenco, Episcopul Gavril, vicarul Basarabiei și Episcopul Akermanului, precum și arhimandritul Gurie Grosu. Oas­peții au fost în­tâm­pinați la gară de prim-ministrul României, Alexandru Marghiloman, într-o atmosferă de bucurie populară, iar apoi s-au îndreptat cu toții spre mitropolie. „După sosirea la Mitropolie a Regelui și Reginei (ora 11:00), s-a oficiat un Te-Deum. Au fost de față oaspeții basarabeni, membrii guvernului, reprezentanți ai Partidului Național Liberal, în frunte cu Ion I.C. Brătianu, corpul ofițeresc, reprezentanții autorităților civile și un numeros public. Serviciul divin a fost oficiat de Î.P.S.S. Mitropolitul Pimen (IPS Pimen Georgescu, n.r.), înconjurat de înaltul cler, de episcopul Gavril și arhimandritul Gurie. După terminarea serviciului divin a avut loc o recepție la Palatul Mitropoliei, unde oaspeții au fost prezentați suveranilor, familiei regale. La ora 12 și jumătate, a avut loc defilarea trupelor Regimentului 1 și 2 Grăniceri, 9 Vânători”, descria momentul istoricul ieșean Ion Agrigoroaiei, într-un articol din 2019 din revista „Limba Română”, publicată la Chișinău. După recepția de la mitropolie, a urmat, la ora 13:00, un dejun în reședința regelui Ferdinand, de pe strada Lăpuș­neanu, fostă reședință a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, azi sediul Muzeului Unirii din Iași. Și cu acest prilej, emoția și bucuria s-au manifestat plenar. „Basarabenii”, povestește regina Maria, „sunt oameni simpli. Bunăoară, se sculau mereu de la locurile lor ca să ne roage să ne iscălim pe menu, iar după dejun, când a fost o manifes­tație sub ferestrele noastre, unul dintre ei nu s-a mulțumit numai cu îngăduința de a ține o cuvântare de pe balconul unde ne aflam, dar a stăruit împreună cu ceilalți să îi ia pe fiicele și pe fiii noștri să joace hora cu poporul adunat în stradă. Nando (regele Ferdinand, n.r.) nu se împotrivi și fiicele noastre se pomeniră deodată centrul unor zgomotoase și însuflețite aclamații și jucară dansul național în vestita str. Lăpușneanu, împreună cu niște basarabeni necunoscuți, însă plini de entuziasm”. Cele două fiice ale familiei regale, principesele Elisabeta și Maria, au jucat Hora Unirii alături de oaspeții basarabeni și de mulțimea adunată în fața Palatului Regal. În după-amiaza ace­leiași zile, delegația basarabeană a fost întâmpinată cu aceeași căldură și la universitate.

Entuziasmul ce a cuprins în acele momente capitala de război a fost surprins în multe dintre articolele publicate în presă, spații largi fiind dedicate mai ales relatărilor legate de momentele oficiale și de întâlnirile fruntașilor basarabeni cu ofi­cia­li­tățile moldovene, cu mitropolitul și cu familia regală.

Unirea a fost consfințită de facto prin decretul regal nr. 842, din 9 aprilie 1918, act care poartă semnătura regelui Ferdinand I și a prim-ministrului Alexandru Marghiloman. Prin tratatul semnat de România la Paris, la 28 octombrie 1920, cu Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia, aceste state au recunoscut unirea Basarabiei cu patria-mamă. A fost, de asemenea, recunoscută de Statele Unite ale Americii, dar niciodată de Rusia.