În apropiere de Oneşti, judeţul Bacău, la doar câţiva kilometri de cunoscuta biserică a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt din Borzeşti şi de podul de piatră construit în apropiere tot din porunca lui, se află Mănăstirea Bogdana. Aşezământul este unul încărcat de istorie, iar misiunea săvârşită de obşte este una exemplară atât în plan duhovnicesc, cât şi social şi gospodăresc.
Ca să ajungi la Bogdana trebuie să iei calea muntelui din drumul ce leagă Oneştiul de Adjud, la nici 10 kilometri de la Oneşti, un indicator îndreptându-te spre mănăstire. Drumul fiind foarte bun, se ajunge ușor cu maşina în acest colţ de rai, unde în centru se află biserica, o bijuterie arhitecturală.
Maicile de aici îşi îndeplinesc ascultările ca albinele în stup. Când am ajuns noi, la ceas de seară, abia ieşiseră de la rugăciune, după ce s-au terminat slujbele rânduite pentru seară. În bisericuţa-paraclis mai zăboveau doar două grupuri mici de maici care repetau cântările pentru strană, timp în care alte câteva ascultau în linişte psalmodiile. După binecuvântarea luată de la maica stareţă, stavrofora Cristofora Hârjabă, maica Mihaela, ghidul mănăstirii, ne-a arătat complexul monahal, vorbindu-ne despre trecutul încărcat de istorie al mănăstirii şi de activităţile de zi cu zi ale maicilor.
Cea mai mare bucurie a celor 60 de maici este fără discuţie rugăciunea, ne mărturiseşte ghidul aşezământului. „Spre bucuria noastră, nu ne lipsesc slujbele zilnice, avem Sfânta Liturghie zilnic şi asta ne întreţine duhovniceşte. Este a doua noastră hrană, mai importantă decât hrana materială. De asemenea, pe lângă Sfânta Liturghie, avem toate celelalte slujbe de zi cu zi. Pe lângă slujbă, activităţile zilnice sunt foarte variate pentru că toată activitatea din mănăstire este acoperită prin munca personalului din obşte”, spune monahia Mihaela.
Iar când vine vorba de ascultări, chiar dacă unele dintre ele par mai degrabă treburi de bărbaţi, ele sunt îndeplinite tot de maici, chiar dacă sunt munci în domeniul agriculturii sau în cel forestier. Dar, pe lângă acestea, se mai ocupă şi de pictură, sculptură sau de atelierele de croitorie şi ţesătorie.
Aşezământ social pentru vârstnici
Viaţa duhovnicească intensă nu este singurul aspect demn de laudă al Mănăstirii Bogdana. În incinta sfântului locaş funcţionează un aşezământ social ce găzduieşte 20 de persoane vârstnice din toată ţara. Acestea beneficiază de o îngrijire deosebită, maici calificate şi pline de devotament ocupându-se de serviciile medicale, duhovnicii mănăstirii fiindu-le mereu aproape bătrânilor pentru a primi sfaturi duhovnicești.
Tocmai datorită faptului că sunt condiţii foarte bune de cazare aici, iar zona în care este mănăstirea este una deosebită, şi solicitările sunt foarte numeroase.
Există liste de aşteptare, multe persoane dorind să fie cazate aici, însă posibilităţile maicilor, atât cele financiare, cât şi din punctul de vedere al resurselor umane, sunt limitate.
„Multe persoane au ajuns aici din auzite, pentru că oamenii care vizitează mănăstirea transmit mai departe că avem un aşezământ pentru vârstnici. De aceea şi avem numeroase cereri, inclusiv liste de aşteptare. Din păcate însă, locurile sunt limitate. Noi vrem să-i ajutăm cu adevărat pe oamenii care vin la noi, nu să îi chinuim. Trebuie să le oferim tot confortul, să se simtă bine sufleteşte, iar îngrijirea să fie pe măsură”, ne mai spune maica ghid.
Maica Mihaela ne mai spune că tradiţia mănăstirii de îngrijire a persoanelor există încă din perioada comunistă. Aici şi-au găsit sălăşluire persoane din rândul oamenilor necăjiţi care nu aveau adăpost, de care nu avea cine să îngrijească. În mod organizat însă, îngrijirea bătrânilor a început în 2001, când s-au pus bazele serioase ale aşezământului, un corp de chilii ale maicilor fiind amenajate pentru adăpostirea bătrânilor.
Trei maici sunt asistente medicale, iar alte două îngrijesc permanent bătrânii. De ajutat, ajută mereu şi altele, fiindcă este mai multă muncă decât ar putea face faţă singure doar cele rânduite. Mai este de lucru la bucătărie sau la curăţenie, iar aceste activităţi sunt preluate de alte maici.
Deşi ai crede că persoanele care au ajuns aici au avut înainte o viaţă duhovnicească intensă şi că au fost oameni apropiaţi de Biserică, totuşi nu este aşa. Sunt şi persoane care au gustat din frumuseţea Ortodoxiei abia după ce au fost cazate aici. Şi persoane care nu au participat poate niciodată la o slujbă au ajuns ca la Bogdana să fie nelipsite de la programul liturgic.
Măiestrie în dăltuirea lemnului
Alte activităţi ale maicilor de la Bogdana prin care fac o adevărată misiune în întreaga ţară sunt pictarea de icoane şi sculptura. Iar când vine vorba de sculptură, maicile sunt maestre în dăltuire, din mâinile lor ieşind adevărate capodopere. Dovadă sunt dulapurile, birourile sau alte piese de mobilier din mănăstire, dar şi catapetesmele sau baldachinurile lucrate pentru diferite biserici din ţară.
La fel şi în cazul icoanelor, maicile dau dovadă de o deosebită atenţie în realizarea acestora, trudind zile întregi pentru o icoană. Talentul este deosebit, cererea de piese sculptate sau de icoane pictate fiind mare, însă personalul se dovedeşte a fi insuficient pentru toate necesităţile, astfel că se lucrează după posibilităţi.
Din istoricul mănăstirii
Mănăstirea Bogdana are un istoric bogat şi zbuciumat. Documentele consemnează că ea a fost rectitorită în 1670 de marele logofăt al Moldovei Solomon Bârlădeanu şi soţia sa, dându-i hramul „Pogorârea Duhului Sfânt“.
La cutremurul din 1739, turnul-clopotniţă s-a prăbuşit, iar turla bisericii a fost grav avariată. După refacerea turlei, hramul mănăstirii a fost trecut a doua zi, de Sfânta Treime. Primul stareţ al mănăstirii a fost Sfântul Teodosie, devenit apoi Mitropolit al Moldovei şi martirizat de tătari în 1694 la Brazi. În perioada 1978-1989, mănăstirea, a trecut prin cea mai amplă perioadă de restaurare, biserica fiind consolidată şi pictată, toate acestea fiind posibile datorită stareţului ei, Isaia Ţugurlan, considerat un adevărat sfânt de obştea monahală şi de credincioşii care l-au cunoscut.
