Un an de promovare a educației prin valorile credinței

La împlinirea unui an de la apariția primului număr al suplimentului Lumina Educației se cuvine un moment de răgaz pentru a evalua relevanța și actualitatea liniei asumate și promovate prin materialele publicate în acest supliment de‑a lungul unui an. Nu este vorba de o analiză tehnică, nici de încurajarea unei atitudini de autosuficiență prin marcarea unui moment aniversar în manieră festivistă, ci de o încercare de a sintetiza o anumită perspectivă, asumată programatic în această publicație.

Lumina Educației a apărut într‑un context specific, în care în spațiul public au fost amplificate dezbaterile privind statutul și rolul educației religioase, în condițiile implicațiilor survenite prin Decizia nr. 669 din 12 noiembrie 2014 a Curții Constituționale a României referitoare la modul de înscriere a elevilor la ora de Religie. Cu ocazia înscrierii elevilor la ora de Religie este de apreciat implicarea remarcabilă a părinților, precum și organizarea acestora în Asociația Părinți pentru Ora de Religie (APOR) cu scopul de a promova valorile familiei tradiționale și al unei educații integrale edificatoare pentru viață, valorificându‑se specificul educației religioase.

S‑a validat o realitate fundamentală, și anume că o educație autentică poate fi generată și cultivată în măsura asumării constante și a dezvoltării cooperării dintre Familie, Biserică și Școală. Suplimentul Lumina Educației a asumat programatic această linie și prin articolele publicate s‑a încercat, la modul concret, o materializare a acestei cooperări în domeniul educației. S‑a încercat evidențierea unor mărturii personale și convingătoare ale slujitorilor Bisericii, ale părinților, profesorilor, elevilor și ale altor persoane implicate cu dăruire în actul educațional, prin care să fie subliniat specificul unei educații ce vizează formarea unor caractere pentru viață într‑o societate tot mai dezorientată de diferite ideologii.

Într‑o lume în care inclusiv în domeniul educației se poate constata o focalizare pe o informație dobândită în mod tehnicist, disociată de efortul unei formări, accentul este pus pe o logică de tip impersonal, urmărindu‑se eficiența unui sistem din ce în ce mai apăsător.

În aceste condiții, prin materialele publicate în Lumina Educației s‑a încercat să se arate relevanța unei educații prin care să fie deopotrivă întărirea dimensiunii personale și comunitare în procesul educației, precum și să se sublinieze necesitatea unei formări, nu doar pentru această existență trecătoare, ci avându‑se în vedere viața veșnică.

În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel menționa: «Valoarea educației, atât în Familie, cât și în Biserică și în Școală, are o relevanță pentru istorie și chiar pentru veșnicie, în măsura în care ea este cultivată cu deschidere spre dobândirea vieții și fericirii veșnice în iubirea eternă a lui Dumnezeu. În contextul actual, al unei societăți infor­maționale și tehnologizate excesiv, există riscul ca educația să fie redusă la un proces în care accentul cade aproape exclusiv pe achiziționarea de informații performante, necesare pentru dobândirea unor competențe și abilități, astfel încât tânărul să fie integrat facil și sigur într‑un sistem de eficiență practică imediată, dar tot mai impersonal. Tocmai într‑o asemenea situație sunt relevante valorificarea specificului formativ al educației religioase și mărturisirea faptului că o educație creștină nu poate fi structurată într‑un orizont limitat și efemer, ci în lumina iubirii eterne a lui Hristos, „Care ieri, astăzi și în veci este Același” (Evrei 13, 8)» († Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Lumina Educației, promovată în cooperarea dintre Biserică, Familie și Școală în volumul coordonat de Adrian Lemeni, Repere ale educației creștine în teologia Sfântului Ioan Gură de Aur, actualizate în relația Bise­rică‑Fa­mi­lie‑Școală din contextul contemporan, Ed. Basilica, București, 2015, pp. 14‑15).

Familia, Biserica și Școala sunt realități fundamentale, cu un rol determinant în educație. Nu întâmplător în societatea de astăzi, marcată de diferite ideologii agresive structurate în mod special de neomarxismul cultural al corectitudinii politice, aceste realități fundamentale sunt atacate constant printr‑un demers care vizează substituirea familiei tradiționale cu o construcție ideologică, impregnarea actului educațional de amprente ideologice și încercarea de a destructura comuniunea de viață întrupată în Biserică.

Mai ales într‑un asemenea context se impune, inclusiv prin articolele din Lumina Educației, un efort de a promova o educație mărturisitoare a reperelor și a valorilor autentice. Faptul că acest an este dedicat educației religioase a tineretului creștin‑ortodox constituie o motivație suplimentară pentru a ne angaja, inclusiv prin promovarea unor articole în suplimentul Lumina Educației, într‑o asemenea direcție de a cultiva repere ziditoare. Omul societății tehnicizate de astăzi, dar în mod special copiii, adolescenții și tinerii resimt acut nevoia de afecțiune, de căldură și delicatețea unor cuvinte și gesturi personale. Omul fluidizat de procesul comunicării intermediate prin sistemul tehnologic riscă nu doar să fie dezrădăcinat dintr‑o anumită Tradiție, ci și alienat în identitatea și demnitatea specifice persoanei. Astfel, stăruința cu jertfelnicie în cultivarea unei empatii și a unei prezențe efective și asumatoare pentru copiii, adolescenții și tinerii de astăzi reprezintă exigențe definitorii în vederea unei educații autentice și cuprinzătoare. Îmi exprim speranța că în acest an vor fi publicate materiale de calitate care să confirme linia programatică a suplimentului Lumina Educației, și mulțumesc în mod special autorilor care în mod constant au făcut‑o deja până în prezent.