Parohia Movila, o mare familie de familii

Pentru noi, cei care trăim această realitate provocatoare a prezentului, devine tot mai evident faptul că mântuirea nu poate veni decât în comunitate, în Biserica lui Hristos, şi că fiecare este răspunzător pentru cel de lângă el. Astfel, uniţi în rugăciune şi în fapte bune, împreună vom ajunge la mântuire. Biserica, prin exemplul său, încearcă să întărească duhovnicește familia, fiecare comunitate în parte, îndreptându-și slujirea în primul rând către cei tineri, care reprezintă viitorul. Cum este și cazul Parohiei Movila, din Protopopiatul Fetești, Episcopia Sloboziei și Călărașilor.

Scopul vieţuirii în parohie exprimă în fapt experienţa vieţii întru Hristos, iar fiecare creştin simte nevoia propriei împliniri prin aproapele. Din acest motiv, el caută permanent să împlinească poruncile Mântuitorului. Iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni este modalitatea prin care un credincios autentic nu ajunge niciodată la autosuficiență, ci, dimpotrivă, se dăruiește pe sine celorlalți.

Iată „jaloanele” unei slujiri aparte pe care am descoperit-o în parohia ialomițeană Movila, unde Biserica, prin părintele paroh Nicolae Chioveanu, școala și autoritățile au reușit să asigure, mai ales tinerilor din comunitate, prin ridicarea unui centru multifuncțional, cadrul propice dezvoltării și dobândirii de către aceștia a lecției propriei împliniri prin aproapele.

Proiecte pentru tineri

Parohia Movila a fost înfiin­țată în anul 1930, când protosinghelul Epifanie Crăciun, venit dintr-o mănăstire buzoiană, a ridicat aici o biserică din furci, în care s-a slujit până în 1977. Localitatea a apărut după Primul Război Mondial, când familii de la munte (Starchiojd, Măneciu, Vulcana Băi, Cerașu, Buzăului) s-au stabilit la câmpie, în 1925, odată cu împroprietărirea celor care au luptat pe front. Astăzi, satul numără în jur de 500 de familii.

Ideea ridicării Centrului multifuncțional „Marele Mucenic Efrem cel Nou” s-a născut în timpul unei ședințe de Consiliu parohial din anul 2015, când s-a constatat că, după fiecare înmormântare, agapa se săvârșea în clădirea căminului cultural. Anul acesta, cu ajutorul Consiliului local, al enoriașilor și al familiei primarului Valeriu Mihai, s-a reușit finalizarea zidirii unui centru multifuncțional, iar pe 16 septembrie a fost sfințit de către Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călă­ra­șilor.

„Din 2008, de când slujesc în această parohie, împreună cu doamna profesoară Iuliana Oancea și cu conducerea școlii, desfășurăm câteva proiecte în parteneriat cu Asociația «Provita» a părintelui Nicolae Tănase de la Valea Plopului sau cu Mănăstirea Cheia din județul Prahova. Ele sunt foarte importante pentru copiii parohiei, pentru toți credincioșii comunității noastre. Este vorba despre proiectele «Punți duhovnicești» și «Drumul cel bun». Iar în prezent derulăm un proiect nou, educa­țional, intitulat «Școala, familia, comunitatea locală și Biserica Ortodoxă, parteneri în educație», care se adresează unui număr de 20-30 de copii. Acesta are în vedere prevenirea abandonului școlar, a delincvenței juvenile, a victimizării și exploatării prin muncă a minorilor”, ne mărtu­risește părintele paroh Nicolae Chioveanu.

Planuri noi

Primele două proiecte sunt rezultatul bunei colaborări între Biserică, școală și autorități locale. „Cel destinat Văii Plopului, care se derulează de șapte ani, s-a axat cel mai mult pe voluntariat. Noi, școala, am realizat cu elevii mărțișoare, felicitări, care au fost valorificate, colecte de produse neperisabile, care apoi, cu voluntarii noștri, le-am donat copiilor de care se îngrijește părintele Nicolae Tănase. Acolo am făcut și schimburi de experiență, activități educative, sportive, excursii. Iar la Mănăstirea Cheia am discutat despre evoluția Bisericii de la începuturile ei până în zilele noastre, am vizitat muzeul mănăstirii, un obiectiv extraordinar, și am aflat lucruri foarte interesante despre viața monahală”, ne-a spus și doamna Iuliana Oancea, profesoară de istorie și educație socială la școala din comună.

Părintele paroh are însă și alte planuri pentru comunitatea sfinției sale. În acest sens, intenționează ca împreună cu sponsorii, în fiecare duminică, după slujbă, să ofere celor mai nevoiași membri ai comunității un prânz cald în centrul nou-înființat. Apoi să acceadă fonduri și pentru proiectul „Școală după școală”, deoarece în clădirea centrului există spațiu pentru o bibliotecă, dotată cu un calculator, și pentru o bucătărie complet utilată, grup sanitar, adică toate condițiile bunei desfășurări a unei asemenea activități.

„Mai trebuie spus că mai avem o colaborare și cu Centrul de reabilitare neuropsihică și recuperare din localitate, unde, ca părinte și preot, mă îngrijesc constant de cercetarea sufletelor celor 41 de persoane adulte internate aici. Pe cei care se pot deplasa îi aducem duminica la biserică, unde se încarcă duhov­nicește din ceea ce Biserica-mamă și Sfinții Părinți ne oferă, și fără de care nu există mântuire. Personal, trăiesc satisfacții deosebite când copiii vin la mine ca la părintele lor și mă îmbrăți­șează. Văd pe chipul lor bucuria că sunt mângâiați”, ne mai spune părintele paroh Nicolae Chio­veanu.

Rolul educației

Interesul și buna colaborare cu școala au dus și la materializarea proiectului „Meserii uitate”, desfășurat cu ajutorul credincioșilor. „În acest sens, am organizat o miniexpoziție la școală, cu o fierărie din Evul Mediu, cu pictură de icoane, cu un război de țesut, iar la mine acasă am încropit un muzeu personal, o colecție de icoane, care deservește deopotrivă școala și comunitatea. În tot ceea ce am făcut, copiii au venit cu idei și inițiative noi, surprinzătoare, cu un entuziasm deosebit și cu o prezență semnificativă. Împreună cu ei am participat la multe activități la nivel de protoierie și episcopie și în multe alte locuri. Unele dintre acestea se bucură de larga audiență și colaborarea a 40 de școli din întreaga țară! Cu acest prilej, am constatat faptul că elevii noștri se îndreaptă cu bucurie către Biserică, către școală și realizează mai bine că trebuie să trăim într-o societate demnă. În urma experienței acumulate, ei conștientizează rolul educației în formarea lor, lucru care ne bucură foarte mult”, ne mai spune doamna Iuliana Oancea.

Astfel, relaţia dintre preot, enoriaşi, școală, copii este una vie, ca într-o mare și autentică familie duhovnicească de tip paterno-filială, iar parohia, ca o comunitate euharistică, devine o mare familie de familii.