Dosarul de securitate al unui fost membru al Rugului Aprins

Monica Patriche, 29 Decembrie 2009

Acum, la împlinirea a douăzeci de ani de la Revoluţie, ne putem aminti de un timp pe care nici nu-l vom fi trăit dacă suntem în pragul tinereţii. Revoluţia a fost un fel de dez-robire, de ieşire dintr-o ordine impusă, dintr-un control care se voia total, asupra vieţii şi morţii.

Dora Mezdrea se ocupă de returnarea în conştiinţa publică a unor locuri comune, păstrate în arhiva Securităţii, cercetate, îndosariate cu grijă. Această pătrundere în viaţa intimă, notarea unor evenimente pe care nu ştiu dacă jurnalele persoanelor respective le-ar îngloba, dovedeşte nu grija faţă de om, ci grija faţă de sistem. Dora Mezdrea a publicat la Editura Muzeul Naţional al Literaturii Române câteva volume cu tema: „Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii“. Volumul al III-lea este dedicat matematicianului român Octav Onicescu, care era nu discipol, ci prieten al lui Nae Ionescu, ducându-i mai departe ideile în domeniile de interes comun, anume statistica şi logica. Prietenia „între ştiinţă şi filozofie, pe viaţă“, după cum scrie Octav Onicescu, între el şi filosoful român a început în perioada când cei doi audiau cursurile lui Traian Lalescu de la Facultatea de Ştiinţe. Autori ai unei teorii a mulţimilor colective, gazetari la „Cuvântul“, profesori în tinereţe la Liceul de la Mănăstirea Dealu, preocupaţi de statistică (Nae Ionescu a ţinut în 1932, la Facultatea de Filosofie, un curs de Teoria statisticii matematice cu aplicare în psihologie şi pedagogie, iar Octav Onicescu a propus înfiinţarea unei şcoli superioare de statistică), cei doi au o amiciţie superioară şi o afinitate ideologică impresionantă.

De ce a fost interesată Securitatea de matematicianul Onicescu? Din documentele preluate de Dora Mezdrea din Arhiva CNSAS aflăm, printre altele, că Octav Onicescu ar fi fost printre primii membri ai Ligii Naţionale Creştine şi că ar fi participat la întrunirile grupului Rugul Aprins. Securitatea a încercat să-l lege de grupul Noica-Pillat şi să-l implice în „sabotaj ştiinţific“, deoarece avea legături cu savanţi străini. Octav Onicescu a fost urmărit întreaga viaţă, dosarul său fiind închis în 1982, când savantul avea 90 de ani. În 1953 a fost dat afară din învăţământul superior matematic, după 30 de ani de profesorat, fiind angajat apoi şef de sector la Institutul de Matematică. Viaţa savantului a fost urmărită prin tehnici uzuale: plasarea în casă a agenţilor şi instalarea mijloacelor de tehnică operativă, pentru ascultarea conversaţiilor, supravegherea, punerea sub ascultare a telefonului, reţinerea şi copierea corespondenţei, înconjurarea de o reţea de turnători.

Din notele din dosare aflăm în primul rând informaţii despre activitatea intelectuală a savantului. Astfel, în 1940, o dată cu întoarcerea lui Constantin Noica din Germania, Octav Onicescu pune bazele Asociaţiei pentru cunoaşterea şi Promovarea Operei lui Nae Ionescu, asociaţie care avea ca obiectiv pregătirea pentru tipar a prelegerilor profesorului. Liste cu lucrări ştiinţifice, colaborări la reviste, prezentarea detaliată a activităţii de profesor, informaţii despre rudele sale, apoi redări ale unor conversaţii telefonice obişnuite, pe teme minore, convorbiri cu prieteni, colaboratori, profesori din facultate, dezvăluiri făcute de agenţi de securitate infiltraţi în preajma savantului, participări la conferinţe cu caracter ştiinţific - acestea erau cuprinse, în principal, în dosare. Aflăm că Octav Onicescu a fost profesor de matematică al fostului rege Mihai. Că s-a alăturat Rugului Aprins la invitaţia părintelui Stăniloae. „Elementul suspect“ are „o atitudine rezervată, oportunistă şi se manifestă duşmănos la adresa regimului nostru“ - acestea erau scrise în Hotărârea de deschidere a dosarului de verificare cu privire la Onicescu Octavian.

Anchetele participanţilor la grupul Rugul Aprins începeau cu întrebări ce vizau persoana intervievatului. Astfel, la început, părintele Stăniloae a fost întrebat: 1) Când aţi fost condamnat şi pentru ce delict? 2) În ce a constat activitatea dumneavoastră, pentru care aţi fost condamnat? Răspunsurile părintelui Stăniloae, cele consemnate, au fost următoarele: 1) Am fost condamnat la 5 ani de muncă silnică pentru delictul de uneltire împotriva ordinii sociale, în octombrie 1958. 2) Am fost condamnat pentru faptul că am participat la două întâlniri ce s-au ţinut la profesorul Mironescu acasă, în cadrul cărora se discutau diferite probleme cu caracter literar, artistic şi politic, într-un spirit ostil regimului.

Alte procese-verbale de interogatoriu au fost luate lui Vladimir Străinu, Constantin Pillat, Vasile Voiculescu, pr. Vasile Ghiuş, Alexandru Mironescu.

Securitatea era interesată dacă „Octav Onicescu are trimise lucrări în străinătate pe căi ilegale şi dacă această teorie, că cele mai bune lucrări sunt cele publicate în SUA, o difuzează în rândul elementelor cu care vine în contact“. Notele din dosare specifică faptul că „Onicescu O. este urmărit în acţiune pentru activitate duşmănoasă“.

Ne putem întreba, desigur, cât de prietenos a fost acest regim, pentru că oamenii erau „elemente“ făcând parte dintr-o logică pe care intenţiona să o distrugă. Ne putem întoarce o clipă spre trecut la acest sfârşit de an, pentru a face reevaluări şi pentru a regândi o societate în care să fie redată demnitatea persoanei.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!