Jertfire pe altarul cuvântului

Părintele arhimandrit dr. Dumitru Cobzaru e deja un nume cunoscut în peisajul cultural, omiletic și duhovnicesc românesc. În timp ce activitatea edilitară, desfășurată ca stareț al Lavrei Niculei, ori cea de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului vin să-l recomande pentru hărnicia, discernământul și priceperea în chestiuni administrative, volume precum Logos, monografii ori studii și articole (numeroase și valoroase deopotrivă, oferite mereu publicului într-o ținută grafică demnă de invidiat) care-i poartă semnătura aduc mărturie cu privire la talentul său cărturăresc și vocația sa scriitoricească.

Diferite din perspectiva lungimii, structurii ori mesajului, cele 100 de cuvinte conținute în paginile amplului instrument omiletic pe care autorul dorește să-l ofere drept ajutor fraților mai tineri în munca de propovăduire sunt la rândul lor subsumate mai multor secțiuni. În cadrul lor abordează deopotrivă aspecte privitoare la Hristologie, Mariologie, viața practică a creștinului, morală, spiritualitate ori istoria Ortodoxiei de pe meleagurile românești.

Părintele Dumitru reușește deopotrivă să ofere expozeuri teologice care nu se adresează, totuși, unui public exclusivist, să coreleze adevărul Scripturii cu realitățile cotidiene și să pună accentele așa cum se cuvine. Astfel, la Pogorârea Sfântului Duh, de exemplu, definește praznicul subliniind multiplele sale valențe. În același timp, nu omite corelarea celor prezentate aici cu aspecte privitoare la originea poporului nostru, activitatea propovăduitoare a unuia dintre corifeii Apostolilor, ori aspecte catehetice precum păcatele împotriva Duhului Sfânt (pp. 16-18), sau trăsăturile Bisericii (pp. 8-10).

Praznice precum cel al Sfintei Treimi sunt apoi reiterate prin prisma modului în care poate fi înțeleasă Treimea de către omul simplu, iar Schimbarea la Față a Domnului se constituie, datorită talentului omiletic, într-un eveniment la care toți cei de față devin martori, chemați fiind să se împărtășească de lumină (pp. 67-71), să-L privească pe Fiul întrupat față către față (pp. 65-66), să se convertească (pp. 82-83), ajungând să practice iubirea jertfelnică (pp. 85-90) și să strălucească ei înșiși, primind lumină din lumina cea izvorâtoare de viață.

Pagini suave, pline de conținut duhovnicesc sunt de asemenea dedicate de către arhim. dr. Dumitru Cobzaru și Maicii Domnului. Ca stareț al Niculei a fost martor al dragostei pe care o revarsă cu prisosință asupra poporului și probabil de aceea ține să vorbească cu atâta însuflețire despre dânsa. Evenimente cu caracter spiritual, sacramental și liturgic precum Adormirea Maicii Domnului, punerea ei în raclă, nașterea ei, acoperământul, ori toate celelalte, sunt încadrate într-o complexă alcătuire, menită a o imortaliza în cuvinte pe Născătoarea de Dum­nezeu. Același lucru se poate spune și despre Cruce, care devine în ochii cititorilor un instrument cu relevanță soteriologică, putând fi înțeles în cheia iubirii (pp. 155-159), ca îmbră­țișare (pp. 160-165), în relație cu neamul din care facem parte (pp. 166-169), ori într-un context familial (pp. 170-171). Metafore precum „răsad dumnezeiesc” (p. 189) vin să vorbească despre legătura dintre aceasta și divinitate, dar și despre modul în care istoria mântuirii capătă prin intermediul ei valențe și accente noi.

Lectura entuziastă și sinestezică a Scripturii îl face pe părintele Cobzaru să invite la trăirea dincolo de evenimentele liturgice ca actanți, nu ca spectatori. Iată, de exemplu, cum își invită auditoriul să înțeleagă și să trăiască evenimentul Schimbării la Față: „Precum în Maica Domnului s-a găsit pământul neprihănit, ca din el să Se plămădească Noul Adam, prin Noul Adam, astăzi, de Schimbarea la Față a Domnului, avem imaginea celui dintâi om care a fost adus din neființă la ființă. Așa arăta Adam, precum Domnul Hristos schimbat la față pe Muntele Taborului: fața lui strălucea ca soarele, iar veșmintele lui erau ca lumina, însă prin păcat i s-a întunecat fața și a avut nevoie de haine de piele, ca să-și poată ascunde neputința firii. Așadar, această măreață sărbătoare a Schimbării la Față a Domnului este imaginea pe care noi trebuie să ne-o însușim. Atâta timp cât vechiul Adam a avut-o și avea și potențialul să devină asemenea lui Dumnezeu, și noi, prin Noul Adam, Care ne-a răscumpărat din păcat, din robia iadului și a morții, putem să redobândim starea lui Adam celui dintâi, din rai, și, mai mult, avem acest potențial, pe care trebuie să-l lucrăm, și anume asemănarea cu Dumnezeu” (p. 67).

Bogată în conținut teologic și în același timp lucrare cu relevanță pentru spațiul omiletic, antologia intitulată Logos, a părintelui arhimandrit dr. Dumitru Cobzaru, se constituie deopotrivă într-o cercetare valoroasă și într-un instrument util pentru slujitorii altarelor. În același timp, aduce o mărturie prețioasă cu privire la activitatea rodnică pe care autorul o desfășoară, atât de la înălțimea amvonului Catedralei din inima Transilvaniei, cât și din alte locuri în care este solicitat să sădească cuvântul lui Dumnezeu în inimile oamenilor.