Documentar
Delegația Bisericii Ortodoxe Române la cea de-a V-a Adunare Generală a CEB (Nairobi, Kenya - 1975)

Mărturii ortodoxe în cadrul Adunărilor Generale ale CEB

După ce a devenit membră a Consiliului Ecumenic al Bisericilor la New Delhi, India, în 1961, Biserica Ortodoxă ­Română a participat, până la evenimentele din decembrie 1989, la următoarele trei Adunări Generale (Uppsala 1968, Nairobi 1975, ­Vancouver 1983) prin dele­gații conduse de reprezen­­tanți de seamă precum vrednicul de pomenire Patriarh Iustin Moisescu (în calitate de Mitropolit al Moldovei și Sucevei) sau Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului. În aceeași perioadă, ­alături de alte Biserici ­Ortodoxe surori, a fost implicată și în activitatea Confe­rinței Bisericilor Europene.

Cea de-a IV-a Adunare Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor a avut loc la Uppsala, Suedia, între 4 și 20 iulie 1968, unde s-a dezbătut tema „Iată, Eu fac toate lucrurile noi” („Behold, I Make All Things New”) şi la care au participat 704 delegaţi din 235 de Biserici. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a fost condusă de Mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei şi Sucevei.
Unul dintre referatele la tema principală a fost susţinut de Episcopul Ignatie Hazim de Latakia din Siria, care mai târziu a ajuns Patriarh al Antiohiei (1979-2012). Referatul său a făcut o mare impresie, atrăgând atenţia asupra bogăţiei teologiei ortodoxe. Una dintre temele cel mai intens discutate la această Adunare a fost aceea a intercomuniunii, practică prin care multe Biserici recomandau împărtăşirea credincioşilor chiar dacă făceau parte din Biserici între care nu exista comuniune euharistică, motivându-se că împărtăşirea în comun ar putea ajuta Bisericile să depăşească şi problemele doctrinare care le despart. Atitudinea ortodocşilor a fost categorică, afirmând că împărtăşirea în comun presupune şi mărturisirea unei credinţe comune, astfel că nu poate exista împărtăşire între creştinii aparţinând unor Biserici separate, intercomuniunea fiind inacceptabilă din punct de vedere ortodox.

Prin cea de-a V-a Adunare Generală a CEB s-a produs o schimbare în orientarea acestei organizații: întrunirea s-a desfăşurat la Nairobi, Kenya, între 23 noiembrie și 10 decembrie 1975, deci pentru prima dată în afara spațiului occidental. La Nairobi s-a discutat tema „Iisus Hristos eliberează şi uneşte” („Jesus Christ Frees and Unites”), fiind prezenți 676 delegaţi din 285 de Biserici. Şi la această Adunare, delegaţia Bisericii Ortodoxe Române - formată din 12 reprezentanţi, dintre care cel mai tânăr era autorul acestor rânduri - a fost condusă de Mitropolitul Iustin Moisescu. Contextul african al acestei întruniri a impus în prim plan ca teme de discuție problematica eliberării ţărilor coloniale, precum şi cooperarea Bisericilor pentru combaterea rasismului. În legătură cu problema refacerii unităţii Bisericilor, această Adunare a propus un concept nou, anume acela de „comunitate conciliară”, prin care se spera să se deschidă perspective noi pentru unirea Bisericilor locale. Teologii ortodocşi au criticat şi respins pe bună dreptate acest concept, care trecea cu vederea rezolvarea diferenţelor doctrinare dintre Bisericile despărţite şi care nu putea să ducă la o adevărată refacere a unităţii Bisericilor.

În perioada care a urmat Adunării de la Nairobi, din activitatea CEB s-a remarcat mai ales Comisia pentru Credinţă şi Constituţie, în cadrul căreia reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe erau foarte activi. După întrunirea sa de la Lima (Peru), din ianuarie 1982, această comisie a publicat un text intitulat „Botez, Euharis­tie şi Preoţie” (Baptism, Eucharist and Ministry), cunoscut ca „textul BEM” sau „documentul de la Lima”. Prin acest text se exprimau mai multe puncte de convergenţă între diferitele tradiţii creștine cu privire la cele trei Taine tratate, dar din punct de vedere ortodox acele puncte de convergenţă nu erau suficiente pentru a se putea ajunge la un consens. Împreună cu textul BEM a fost adoptată la Lima şi o Liturghie euharistică, adică textul unei Liturghii format din părţi împrumutate din diferite tradiţii, text respins categoric de către ortodocşi, căci acesta presupunea practicarea unei Liturghii euharistice ecumenice și deci a intercomuniunii, care nu puteau fi acceptate din punct de vedere ortodox.

„Liturghia de la Lima” a fost oficiată pentru prima dată la cea de-a VI-a Adunare Generală a CEB, desfăşurată la Vancouver, în Canada, între 24 iulie și 10 august 1983. La această Adunare, tema principală a fost „Iisus Hristos - viaţa lumii” („Jesus Christ - the Life of the World”) şi au participat 847 delegaţi din 301 Biserici. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a fost condusă la Vancouver de Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului. Această Adunare s-a remarcat mai ales prin lansarea unui „Proces conciliar pentru Dreptate, Pace şi integritatea Creaţiei” („Conciliar Process for Justice, Peace and Integrity of Creation”), de aici cunoscut sub numele de JPIC. Ideea de „proces conciliar” fusese lansată de unii teologi protestanţi din Germania, cu speranţa de a se ajunge la convocarea unui conciliu sau sinod mondial, care să ia hotărâri normative pentru toate Bisericile, idee categoric combătută de ortodocși. În legătură cu ideea de pace, acest program semnala că pacea dintre popoare, despre care se vorbea atât de mult în acel ultim deceniu al perioadei Războiului Rece, nu poate fi trainică dacă nu este însoţită de dreptate, iar angajarea pentru o pace dreaptă nu se poate face fără asigurarea integrităţii creaţiei, mai ales în acea perioadă când spectrul unui război nuclear ameninţa nu doar pe oameni, ci întreaga creaţie. Procesul conciliar, care nu a fost susținut de Bisericile Ortodoxe, a avut și o parte pozitivă, prin aceea că a inspirat pe creştinii din Leipzig, la sfârşitul anului 1989, să declanşeze procesul ce a dus la dărâmarea zidului Berlinului.

În paralel cu participarea la lucrările CEB, Bisericile Ortodoxe – cu excepția Patriarhiilor Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului, care se aflau în afara spațiului european – au participat la lucrările Conferinței Bisericilor Europene (CBE), înfiin­țată în anul 1959, la Nyborg (Dane­marca). Scopul principal al acestei orga­nizații ecumenice regionale era atunci de a oferi o platformă de întâlnire și dialog între Bisericile europene separate prin Cortina de Fier dintre cele două blocuri politice din perioada Războiului Rece. La solicitarea CEB, CBE a organizat o Adunare Ecumenică Europeană la Basel, în Elveția, între 15 și 21 mai 1989, pentru a promova în această regiune procesul JPIC, tratând tema „Pacea și Dreptatea”. CBE a reușit să organizeze această adunare împreună cu Consiliul Conferințelor Episcopilor din Europa (CCEE), înfiin­țat în anul 1971 pentru a coordona cooperarea practică și pastorală a Conferințelor Episcopilor Catolici din diferitele țări europene. La Basel, Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de o delegație condusă tot de Mitropolitul Antonie al Ardealului. Prin mijlocirea CBE și a CCEE a fost posibilă la Basel prima întrunire a reprezentanților tuturor Bisericilor europene după marea schismă din 1054. Această adunare a avut meritul de a fi pregătit oarecum Bisericile pentru schimbările politice radicale care au intervenit în Europa la sfârșitul acelui an.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!