Reportaj
O şansă pentru mamele singure de a nu-şi părăsi copiii

O şansă pentru mamele singure de a nu-şi părăsi copiii

Raluca Brodner, 20 August 2012

În ţara noastră, aproximativ 40.000 de copii sunt abandonaţi, conform datelor furnizate de Oficiul Român pentru Adopţii. De asemenea, creşte numărul familiilor monoparentale, iar 90% dintre acestea sunt alcătuite din mamă şi copil. Din anul 2004, oameni cu suflet mare, care îşi spun Asociaţia pentru o comunitate solidară şi intervenţie socială (ACSIS), sprijină financiar şi emoţional familiile monoparentale cu risc de abandon al copiilor. Datorită lor, viaţa a peste 2.000 de mame şi 3.500 de copii s-a schimbat în bine. Astăzi, aceştia sunt împreună, ceea ce îi face fericiţi şi mai puternici.

Cine ar fi crezut că într-o casă din Strada Viitorului, din Bucureşti, pentru mamele uitate de lume şi copiii lor se pregăteşte, cu răbdare, muncă şi responsabilitate, un viitor mai bun? În acest loc, predestinat şansei, găsesc înţelegere şi sprijin femei a căror "vină" este aceea că sunt mame, motiv pentru care cele mai multe au fost părăsite, aruncate în stradă de soţi/concubini împreună cu copiii lor, şi chiar însărcinate fiind, sau au fost agresate fizic, ameninţate cu moartea de către parteneri, ori au fost respinse de familia de origine. La aceste dificultăţi se adaugă contextul economic actual, care determină multe mame să-şi părăsească copiii.

Suport emoţional şi material, locuri de muncă - startul unei vieţi noi

"Când vin la noi, în urma anchetei sociale, mamele sunt lipsite de resurse de orice fel – de la cele materiale (nu au cu ce să hrănească copiii, cu ce să-i îmbrace) până la cele emoţionale (trauma suferită, teama de viitor, neputinţa de a-i îngriji din lipsa unui loc de muncă). Aşadar, ele vin la noi cu nevoile de bază şi nu putem să le oferim doar consiliere psihologică, socială, până când nu le oferim şi un minimum financiar şi material, ca să depăşească această etapă. Situaţiile sunt diferite, unele dintre ele foarte dificile. Lunar, în funcţie de numărul de copii, le acordăm sprijin financiar, la care se adaugă diferite produse (haine, alimente, produse de igienă şi produse specifice pentru copii). Sunt şi servicii pe care noi nu le putem acoperi, dar avem colaborări cu foarte multe ONG-uri care au servicii complementare şi astfel le sprijinim. Este o reţea pe care o creăm în jurul lor", precizează Georgiana Neuman, director executiv al organizaţiei. Scopul asociaţiei este de a sprijini mamele să îşi păstreze copilul/copiii, astfel că integrarea lor pe piaţa muncii este o prioritate.

"În primă fază clarificăm situaţia în care ele se află, pentru că vin foarte confuze şi cu multe urgenţe, şi stabilim priorităţile de intervenţie de comun acord. Persoanele de suport - rude, prieteni – sunt foarte importante pentru o mamă singură, iar daca ele nu există beneficiara are nevoie de multa susţinere emotională, fiind necesare eforturi mult mai mari de reechilibrare. În acelaşi timp le cautăm şi un loc de muncă adecvat, nu înainte de a le ajuta să-şi întocmească CV-ul. Eu le ofer si consilierea vocaţională, care le ajută mult în acest sens", explică Livia Căciuloiu, consilier psihologic şi psihoterapeut. Două dintre locurile de muncă pe care multe dintre mămici le obţin sunt operator de curăţenie şi casieră supermarket. Anual, rata mamelor care îşi găsesc un loc de muncă este între 40%-50%.

În medie, 20 de mame se bucură lunar de suportul oferit de organizaţie. Perioada de asistenţă este de maximum un an. Pe lângă ajutorul financiar şi material, beneficiarele participă la şedinţe de consiliere psihologică, activităţi de educare şi formare, servicii de consiliere vocaţională, consiliere socială.

Participarea la grupul de suport se dovedeşte a fi foarte importantă, după cum declară Georgiana Neuman, deoarece "are loc un schimb de experienţă foarte important şi exemplul contează foarte mult. Mamele nou-intrate în proiect, de obicei, sunt în perioade depresive, cu probleme foarte multe. În momentul în care cunosc alte persoane care au trecut peste aceleaşi probleme şi au reuşit, sau au probleme mai grave, prind curaj. Astfel se creează o solidaritate între ele". Schimbarea în bine a vieţii acestor femei şi a copiilor apare la trei, patru luni de asistenţă oferită de echipa ACSIS. După ce ies din program, femeile au un loc de muncă şi cel mai important este că rămân alături de puii lor.

Povestea tristă din spatele jucăriilor vesele

În cadrul organizaţiei există un atelier de creaţie unde timp de patru ore pe zi se lucrează într-un zumzet general, ca într-un stup de albine. Sub atenta supraveghere a Alexandrei Mihăilă, coordonatoarea atelierului, mâinile dibace ale mamelor cos manual sau la maşină broşe, jucării-marionetă, iar în sezon, ornamente de Paşti şi Crăciun, mărţişoare, toate destinate vânzării. Banii astfel obţinuţi revin mamelor pentru întreţinerea copiilor. Pentru o perioadă limitată de timp, de la şase luni până la un an, două dintre mame sunt angajate la atelier şi primesc 300 de lei pe lună. Cât timp mamele muncesc, copiii se joacă sau desfăşoară diferite activităţi cu voluntarii organizaţiei.

Jucăriile sunt confecţionate din material textil, de culori diferite, şi reprezintă diferite forme, între care: iepuraşi, câini, pisici, răţuşte, crocodili, păsări, mingi. Oferta poate fi consultată pe site-ul http://mamagazin. wordpress.com. Cumpărând oricare dintre jucării, puteţi ajuta o mamă singură să îşi crească copilul şi să capete sentimentul utilităţii pe care îl va simţi oferind lucrul mâinilor ei.

Daniela B. este una dintre angajatele atelierului. De patru ani şi jumătate îşi creşte singură fiicele, pe Roberta, de 5 ani şi jumătate, şi pe Andreea, care are aproape 8 ani. A preferat să îşi ia copiii şi să plece din calea furiei soţului care le bătea de câte ori se îmbăta. Deşi le-a fost foarte greu la început - au stat într-un parc două săptămâni, pe timp de vară, apoi într-un centru maternal şi în diferite spaţii insalubre -, acum trăiesc într-o locuinţă cât de cât civilizată. Din banii câştigaţi din munca de la atelier şi din menaj, Daniela de-abia reuşeşte să plătească chiria şi întreţinerea. Trei zile pe săptămână, mama şi cele două copile servesc masa gratuit la cantina socială, iar ajutorul în haine, alimente, bani din partea ACSIS este nepreţuit. Eforturile celor maturi nu sunt în zadar, deoarece Andreea învaţă foarte bine, a umplut casa cu diplome şi distincţii de la concursurile şcolare, iar mezina, Roberta, are veleităţi de gimnastă. "Vreau să ajung ca Nadia Comăneci", chicoteşte micuţa, veselă, care nu ştie că, din toamnă, mama sa nu o va putea da la performanţă, aşa cum i-a sugerat antrenoarea, pentru că nu are 250 de lei ca să-i plătească lunar antrenamentele.

"Aici, la asociaţie, am găsit multă înţelegere şi sprijin. În vacanţa de vară, îmi pierd întotdeauna locurile de muncă, pentru că nu pot să las fetele singure, dar la ACSIS le pot aduce cu mine. Eu am trăit la casa de copii, ştiu cât este de greu să fii singur, printre străini. Sunt seri în care mâncăm pâine cu margarină şi cu sare, dar nu le las. Dacă renunţ la ele, înseamnă să îmi bat joc de ele, dar şi de mine. Nu le dau de lângă mine, să mor eu întâi şi apoi să mi le ia oricine", spune Daniela, o mamă luptătoare care îşi doreşte un viitor mai luminos pentru fetele sale decât i-a fost dat ei să aibă.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!