Repere şi idei
Olga Greceanu, în slujba culorilor şi a slovelor

Olga Greceanu, în slujba culorilor şi a slovelor

Arhim. Timotei Aioanei, 06 Iulie 2011

Personalitate marcantă a vieţii artistice din secolul trecut, discretă şi aristocrată, scriitoarea şi artista Olga Greceanu a rămas întipărită în inimile tuturor, mai ales şi pentru zelul său de mironosiţă, de apostol şi catehet prin arta pensulei şi a peniţei şi a slovelor. Întregim în continuare portretul început în ediţia din 30 iunie 2011.

*

Olga Greceanu a plecat în 1919 împreună cu soţul său, inginerul Nicolae Greceanu, la Bucureşti, unde au mai stat o lună şi apoi s-au îndreptat spre Liège, vizitând în drumul lor câteva localităţi din Italia şi Franţa, ajungând la destinaţie la începutul lunii iunie. Aici şi-a continuat studiile întrerupte din cauza războiului şi, în paralel, s-a îngrijit de publicarea unei cărţi despre viaţa şi opera a 27 de femei pictoriţe, artiste necunoscute, care au trăit din Antichitate până în secolul al XVIII-lea. N-a copiat de nicăieri viaţa lor. A cercetat biserici, corespondenţe, pietre funerare din cimitire, galerii de artă, poduri de muzee şi arhive vechi. Documentarea cărţii a durat aproape 20 de ani. A fost publicată la Editura Scrisul Românesc din Craiova, în 1943, cu titlul Femmes peintres d'autrefois.

În 1921, după terminarea studiilor şi după câteva călătorii, s-au întors în ţară, unde, în 1923, a mai organizat o expoziţie a femeilor pictoriţe la Salonul Oficial şi la Tinerimea Artistică din Capitală.

În 1924, împreună cu Cecilia Cuţescu-Stork, cu sculptorul Oscar Han, cu pictorii Marius Bunescu, M.H. Maxy, Ştefan Dumitrescu şi Nina Arbore şi cu alte personalităţi ale timpului au pus bazele primului Sindicat al Artelor Frumoase din ţară. În acelaşi an, domnul Rosenbaum i-a ajutat să organizeze o expoziţie la New York, care a avut mare succes. În 1924 a organizat o expoziţie de desene la Sala Hassefer din Bucureşti, iar în anul următor întreprinde o scurtă călătorie la Paris. În 1926 organizează o expoziţie personală la Cartea Românească.

În 1927 merge la Paris pentru o lucrare a soţului privind Comisia Europeană a Dunării şi are o expoziţie personală la Academia de Arte Frumoase din Bruxelles. În 1928 se ocupă de o nouă expoziţie personală, de data aceasta la Paris, la Galeria La Palette Française; expoziţia s-a bucurat de aprecierile publicului.

În 1930 merge din nou la Paris pentru a studia fresca cu Paul Baudouin, iar la întoarcere este rugată de conducerea Cancelariei Sfântului Sinod din curtea Mănăstirii Antim să picteze sala mare de şedinţe (cu binecuvântarea patriarhului Miron Cristea). În 1931 participă la Expoziţia de Artă Română Modernă prilejuită de a 27-a Conferinţă a Uniunii Interparlamentare şi la Expoziţia de Artă Română de la Praga. În 1933 călătoreşte, împreună cu soţul, în Grecia, Egipt şi Israel.

În 1935 publică la Institutul de Arte Grafice Triumful lucrarea Compoziţia Murală. Legile şi tehnica ei, o încercare de definire a termenilor, principiilor, stilului şi aspectelor tehnice ale picturii murale. Aceeaşi lucrare apare la Editura Leherte (Bruxelles) cu titlul La composition Murale. Ses lois et sa tehnique în anul 1938. În 1936 realizează portretul lui Dimitrie Sturdza, dăruit de statul român Palatului Păcii din Haga. În 1937 a publicat lucrarea Cula de la Măldăreşti, leagănul familiei Greceanu din Vâlcea, o descriere istorică şi artistică a proprietăţii familiei Greceanu, pentru care a realizat fresca. Tot în 1937 pictează la Academia de Arhitectură frescele şi expune la Tinerimea Artistică.

În 1938 pictează Răstignirea la Judecătoria de Galben (Piaţa Amzei) din Bucureşti, realizează frescele la Primăria de Verde (Banu Manta) din Bucureşti şi la Gara Regală Mogoşoaia. A pictat la gara Mogoşoaia, în "sala de onoare", o compoziţie cu "Radu cel Frumos primind cheile oraşului Bucureşti". În acelaşi an a terminat lucrarea "Intrarea lui Mihai Viteazul la Alba Iulia", o pânză de patru metri pe doi, precum şi trei panouri cu portretele compoziţionale ale lui Brâncoveanu, Matei Basarab şi Dimitrie Cantemir, pentru New York.

În iulie 1939 călătoreşte la New York pentru o expoziţie internaţională, fiind invitată la Casa Albă de doamna Roosevelt, soţia preşedintelui SUA. La acea expoziţie, regina Elisabeta a Marii Britanii a spus comisarului general al expoziţiei: "Am văzut o frumoasă arhitectură, cred că era Casa României". Tot în 1939 publică Specificul naţional în pictură, o lucrare în deplin acord cu preocupările culturale ale acelei epoci, unul dintre scopurile artei Olgăi Greceanu fiind cel de a aduce în pictura modernă arta vechilor zugravi, socotită a fi sursa de originalitate a picturii noastre. În 1940, după o călătorie în Ţara Sfântă, publică Pe urmele paşilor tăi, Iisuse, un bogat jurnal de călătorie, cu trimiteri biblice, pasaje poetice, referinţe la istoria mântuirii. În acelaşi an a vizitat Anglia, Olanda şi Italia, executând şi diferite lucrări în ţară. În 1942 a lucrat fresca exterioară de la Institutul Nicolae Iorga (Bulevardul Aviatorilor) la invitaţia arhitectului Petre Antonescu şi a vizitat, din nou, Anglia. A lucrat la Mausoleul familiei Murgăşanu de la cimitirul Bellu. În 1944 a avut o expoziţie personală la Fundaţia Dalles, dar majoritatea lucrărilor au ars în urma bombardamentului din 4 aprilie. În acelaşi an a publicat Le Visage du Christ et les peintres de la Renaissance.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!