Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Vântul și soarele

Vântul și soarele

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Augustin Păunoiu - 26 Septembrie 2017

Bunătatea dă naştere la bunătate, spune un proverb grecesc. Ea este soarele în care creşte virtutea. Bunătatea valorează mai mult decât cunoștințele, banii, onoarea, pentru persoanele care o posedă, dar și pentru cei care beneficiază de ea. Orice gest de bunătate, indiferent cât e el de mic, nu e în zadar, ci produce mutații în sufletele sensibile.

Un om suferea din cauza purtării aspre a șefilor săi. Acest lucru amenința să-l umilească și să dea impresii greșite despre caracterul său. Un preot l-a primit, a pus lucrurile la punct și i-a făcut o radiografie sufletească foarte corectă:

- Ești bun, sensibil, pașnic. Dar când cei din jur se poartă aspru cu tine, ripostezi înlăuntrul tău și, atunci, ei te judecă greșit și nu te înțeleg. În schimb, când te iau cu binele, ești capabil de lucruri atât de mărețe, încât toți rămân surprinși. Oamenii care te-au judecat greșit și te-au rănit nu cunosc fabula aceea veche cu vântul și soarele, care se certau, fiecare spunând despre sine că e mai puternic. Aceștia s-au învoit ca acela dintre ei care va da jos șuba de pe păstorul care tocmai urca muntele în acel moment, acela va fi declarat cel mai puternic. Vântul a suflat cât a putut, dar păstorului i s-a făcut frig și s-a înfășurat și mai strâns în șuba lui. A ieșit apoi soarele de după nor, împrăștiind în jur bunătate și căldură, încât păstorul și-a scos șuba și a rămas în cămașa albă ca zăpada. Atunci, soarele a strigat la vânt: „Ai văzut care dintre noi e mai puternic?”.

Așadar, preotul a concluzionat: Pe om nu-l câștigi cu asprimea, ci cu bunătatea.