Episcopul Nicolae Popea, un vrednic păstor de suflete

În data de 26 iulie/8 august 1908 a trecut la cele veșnice Episcopul Nicolae Popea, cel de-al doilea chiriarh după reînființarea Episcopiei Caransebeșului în 1865. Asemenea Episcopului Ioan Popasu, înaintașul său în scaun, a fost ucenic apropiat al Mitropolitului Sfânt Andrei Șaguna. A păstorit Eparhia Caransebeșului vreme de 19 ani, în perioada 1889-1908.

Episcopul Nicolae Popea s-a născut în localitatea Satulung, lângă Brașov, în 17 februarie 1826, într-o familie preoțească. A moștenit de la părinții săi credința curată, corectitudinea în purtare și dragoste de neamul care l-a plămădit. La botez a primit numele Neagoe, după tatăl său, Nicolae fiind numele de călugărie. Școala elementară a urmat-o în localitatea natală, clasele gimnaziale inferioare în Brașov, iar clasa numită „Poetică” și primul curs de filosofie le-a făcut la Blaj. Cursul al doilea de filosofie, împreună cu alte studii de drept le-a absolvit în Cluj. În acest oraș s-a aflat printre inițiatorii unei mișcări culturale românești, alături de Alexandru Pop și de alți colegi ai săi, întemeind în 1845 o societate stu­dențească de lectură, care își avea propriul organ literar de presă, editat în format manuscris și intitulat „Aurora sau zorile pentru minte și inimă”. Împreună cu Alexandru Papiu Ilarian, a fost redactorul acestei gazete.

De la Cluj, în anul 1846, Nicolae Popea a plecat la Viena să studieze teologia. Nu a reușit să termine studiile teologice din pricina revoluției izbucnite în Transilvania. S-a întors la Brașov, unde a avut rolul de căpitan la garda românilor brașoveni. A reluat studiile și le-a absolvit în anul 1849, în același an fiind angajat în oficiul de stat ca slujbaș la lo­cotenența transilvăneană, iar mai târziu la Prefectura din Deva. În anul 1852 a fost numit la judecătoria regională din Șomcuta Mare, oficiu în care a rămas până în 1856. Din acest an a fost cooptat de Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna în administrația eparhială de la Sibiu, loc unde a deținut mai multe funcții: secretar consistorial, profesor de teologie și administrator protoprezbiterial al tractului Nocrich-ului, servicii în care a slujit până în anul 1869. În această perioadă a fost hirotonit diacon și preot, apoi hirotesit protosinghel. În sinodul arhidiecezan de la începutul anului 1870 Mitropolitul Andrei Șaguna l-a numit vicar episcopesc, iar în 1871 l-a hirotesit arhimandrit.

După moartea Mitropolitului Șaguna, mulți dintre fruntașii românilor din Sibiu l-au considerat pe Nicolae Popea ca fiind cel mai vrednic urmaș al marelui său dascăl și protector. Însă, fiind un militant activ pentru drepturile românilor, nu a putut ocupa scaunul de mitropolit.

La sinodul electoral ținut sub prezidiul Mitropolitului Miron Romanul în 27 martie 1889, Nicolae Popea a fost ales în unanimitate Episcop al Caransebeșului. În 1 iunie a fost confirmat ca episcop prin decret imperial, iar în 11 iunie a fost hirotonit la Sibiu ca Episcop al Diecezei Caransebe­șului. Înscăunarea la Caransebeș a avut loc în 2 iulie.

Realizările Episcopului Nicolae Popea la Caransebeș

Realizările sale în cei 19 ani cât a păstorit Episcopia Caranse­beșului au fost însemnate, deși perioada în care și-a desfășurat activitatea a fost una dintre cele mai grele pentru Biserica Ortodoxă din monarhia austro-ungară.

Cel dintâi lucru pe care l-a făcut la Caransebeș a fost întemeierea fondului de pensie al protoprezbiterilor, al asesorilor, al oficianților diecezani și al profesorilor de teologie. O grijă deosebită a arătat și pentru înființarea unui fond de întrajutorare a preoților săraci, a preoteselor văduve și a orfanilor ce proveneau din familiile preoților. Episcopul Nicolae Popea a construit la Caransebeș un sediu pentru Institutul Teologic Diecezan și a înființat Internatul Teologic și Pedagogic. Școlile sătești confesionale au fost și ele în permanenta purtare de grijă a ierarhului caransebeșean. Într-un climat ostil credinței ortodoxe și spiritului românesc, acestea au desfășurat o intensă activitate de organizare, instruire și educare a credincioșilor din eparhie. 

Cele mai reprezentative lucrări ale Episcopului Nicolae Popea au fost: „Vechea Mitropolie Ortodoxă Română a Transilvanieiî (1870) și „Arhiepiscopul și Mitropolitul Andrei baron de Șaguna, sau luptele naționale-politice ale românilor între anii 1846-1873” (1889). Acestora li s-au adăugat numeroasele studii și articole publicate în „Telegraful Român” și în „Foaia Diecezană”. 

În ziua de 26 iulie/8 august 1908, Episcopul Nicolae Popea a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat în cimitirul Bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Caransebeș.