Catedrala ortodoxă română din Madrid - poartă a cerului şi reper al identităţii româneşti în Peninsula Iberică

„Sfinţeşte casa aceasta pe care ai zidit‑o, ca să fie Numele Tău acolo în veci; ochii Tăi şi inima Ta să fie acolo în toate zilele.” (3 Regi 9, 3)

Înaltpreasfințiile şi Preasfințiile Voastre,

Stimaţi reprezentanți ai comunităţilor creştine din Madrid,

Stimați reprezentanți ai Guvernului spaniol şi ai oraşului Madrid,

Stimate autorităţi ale Guvernului României,

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioşi şi credincioase,

Actul de sfinţire a unui lăcaş de cult este, prin excelenţă, o lucrare a lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. El nu reprezintă doar un ritual de inaugurare a unui edificiu, ci un eveniment prin care un spaţiu al creaţiei este consacrat slujirii lui Dumnezeu şi devine loc al întâlnirii dintre cer şi pământ. Sfinţirea bisericii este, de fapt, o binecuvântare a prezenţei iubirii lui Hristos în poporul său (cf. Matei 28, 20), Care, prin harul Sfântului Duh, sfinţeşte biserica lăcaş de închinare, făcut din piatră şi frescă, din lemn şi aur, ca urmare a rugăciunii clericilor şi credincioşilor care îngenunchează. Prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, zidurile acestei catedrale nu mai sunt un simplu edificiu pentru oameni, ci Casă a lui Dumnezeu şi Poartă a cerului, după cuvântul Scripturii (cf. Facere 28, 17).

Este semnificativ faptul că această sfinţire se săvârşeşte în apropierea zilei de prăznuire a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cei Întocmai cu Apostolii cinstiţi. Sfântul Împărat Constantin a înţeles, în veacul al IV‑lea, că biserica zidită din piatră este chipul văzut al Bisericii duhovniceşti şi că un popor creştin care înalţă catedrale leagă pământul cu cerul. Sfântul Constantin Cel Mare, primul împărat roman creştin, a oferit Bisericii libertate şi demnitate pentru a arăta puterea spirituală a iubirii faţă de Dumnezeu prin rugăciune şi a iubirii faţă de oameni prin fapte bune. În acelaşi duh, Catedrala Episcopală Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Madrid este o mărturie că românii ortodocşi stabiliţi pe pământ iberic nu sunt doar locuitori temporari ai unei cetăţi pământeşti, ci pelerini care caută, deopotrivă, cetatea cerească, Ierusalimul cel nou, pe care o biserică ortodoxă pictată şi sfinţită îl reprezintă iconic şi profetic.

Această zi de bucurie sfântă este rodul unui drum lung şi stăruitor. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, conştient de responsabilitatea pastorală faţă de cei peste 800.000 de creştini ortodocşi din România şi din Republica Moldova, stabiliţi în Spania şi Portugalia, a înfiinţat, prin hotărârea sa din 22 octombrie 2007, Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei, cu sediul la Madrid. Această decizie a venit ca răspuns la dorinţa clericilor şi credincioşilor ortodocşi români care doreau să aibă un ierarh al lor, o episcopie ortodoxă română şi o voce recunoscută în faţa autorităţilor iberice.

În data de 18 aprilie 2010, cu prilejul primei vizite a unui Patriarh ortodox pe pământ iberic, am avut bucuria de a pune piatra de temelie a acestei catedrale, în prezenţa ierarhilor Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, a ierarhilor din diaspora şi din ţară, precum şi a reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe surori. A fost un moment de profundă emoţie, dar şi o speranţă care a înflorit de‑a lungul anilor, prin osteneala neobosită a Preasfinţitului Părinte Episcop Timotei, a clericilor, a credincioşilor ctitori şi binefăcători, cu sprijinul Guvernului României prin Secretariatul de Stat pentru Culte şi Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Terenul, concesionat gratuit de Primăria Madridului pe o durată de 75 de ani, în Calle Tubas 9, Districtul Latina, reprezintă el însuşi un semn al recunoaşterii şi al respectului pe care autorităţile spaniole îl arată comunităţii ortodoxe române.

Catedrala episcopală care se sfinţeşte astăzi este o sinteză de suflet românesc şi de frumuseţe universală. Modelată după chipul Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş, al Mănăstirii Cozia şi al Catedralei Patriarhale istorice din Bucureşti, ea poartă în arhitectura şi ornamentaţia sa filonul spiritualităţii brâncoveneşti - acea spiritualitate care a unit, în chip minunat, credinţa ortodoxă cu bogăţia formelor artistice ale Europei. Pictura murală de tradiţie bizantină, executată în tehnica frescă de o echipă de pictori condusă de părintele arhidiacon Nicolae Bălan, ne vorbeşte în limbajul etern al icoanei despre Dumnezeul Cel viu şi lucrător în lume. Mozaicul de pe faţadă, înfăţişând pe Maica Domnului Rugătoarea şi pe Sfinţii Apostoli Andrei şi Iacob, ocrotitorii Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, este o chemare permanentă la rugăciune adresată tuturor celor care trec pragul acestei sfinte catedrale.

O capitală europeană cu o catedrală ortodoxă română este mai bogată din punct de vedere spiritual. Catedrala nu este un lux spiritual, ci o necesitate pastoral-misionară. Ea este locul unde copiii emigranţilor primesc Botezul, unde tinerii se căsătoresc şi pun temelia noii familii în lumina prezenţei lui Hristos, unde bătrânii aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru o viaţă trăită în credinţă şi în muncă cinstită, unde cei trecuţi în veşnicie sunt însoţiţi cu rugăciune şi lacrimi spre odihna veşnică. Catedrala este, totodată, factor de unitate în credinţă şi neam pentru toţi creştinii ortodocşi români din Spania şi Portugalia, un reper spiritual şi cultural care va dăinui în timp, mărturisind generaţiilor viitoare că înaintaşii lor au preţuit, mai presus de orice comoditate, prezenţa şi lucrarea sfântă a lui Dumnezeu în viaţa lor.

Adresăm cuvinte de înaltă preţuire Preasfinţitului Părinte Episcop Timotei al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, pentru bogata activitate pastoral-misionară şi administrativă şi pentru râvna cu care a adus la bun sfârşit realizarea acestui sfânt lăcaş. Mulţumim tuturor ctitorilor şi donatorilor care au contribuit la ridicarea acestei case a lui Dumnezeu. Amintim cu deosebită preţuire ostenelile preacucernicului părinte prof. dr. Teofil Moldovan, păstorul care a purtat ani îndelungaţi pe umerii săi grija pastorală a credincioşilor români din Peninsula Iberică şi a făcut toate demersurile pentru obținerea terenului pe care este construită Catedrala episcopală.

Ne rugăm Preasfintei Treimi ca pentru mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria - a cărei Intrare în biserică este hramul acestei catedrale - şi pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli Andrei şi Iacob, ocrotitorii Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, să reverse harul Său cel sfinţitor asupra tuturor celor care se vor ruga cu evlavie în acest sfânt lăcaş, dăruindu‑le sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, precum şi mult ajutor în toată fapta bună.

Cu multă preţuire şi părinteşti binecuvântări,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române