Am primit cu durere vestea trecerii din această viață, în ziua de miercuri, 10 martie 2021, a părintelui Gheorghe Voica, preot pensionar, îmbisericit pe seama Parohiei Zurbaua, Protoieria Ilfov Sud.
Părintele Gheorghe Voica s-a născut la data de 24 noiembrie 1941, în localitatea Mihăești, județul Muscel (astăzi, județul Argeș). Părinții săi, Gheorghe și Verona, i-au insuflat dragostea de Dumnezeu și de semeni și i-au acordat tot sprijinul pentru împlinirea vocației sale.
După absolvirea școlii generale din localitate, a început studiile la Seminarul Teologic Ortodox din București, fiind un elev iubitor de rugăciune, postitor și deosebit de râvnitor, preocupat permanent de cele duhovnicești.
S-a căsătorit în anul 1968 cu domnișoara Constantina-Maria Cioacă, Dumnezeu binecuvântând tânăra familie cu trei fiice: Daniela (1969), Gabriela (1970) și Carmen (1971).
A urmat cursurile de licență din cadrul Institutului Teologic de Grad Universitar din București, pe care le-a absolvit în anul 1984 cu teza de licență „Pacea în lumina Noului Testament”.
În luna decembrie a anului 1970 a fost hirotonit diacon și preot de către Preasfințitul Părinte Pavel Ploieșteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeș, fiind numit preot paroh la Parohia Călugăreni, din comuna Conţeşti, județul Dâmboviţa. La această parohie, părintele Gheorghe Voica a găsit o biserică aflată în stare avansată de degradare, pe care a renovat-o și împodobit-o cu pictură nouă. În cei zece ani de pastorație, a realizat o intensă activitate pastoral-misionară și edilitar-gospodărească, construind, cu sprijinul enoriașilor, și o casă parohială.
Începând cu data de 1 decembrie 1980, părintele Gheorghe Voica a fost transferat la Parohia Zurbaua, din comuna Dragomirești-Vale, județul Ilfov, la care a slujit cu timp și fără timp, vreme de patruzeci de ani, până în momentul chemării sale în ceata slujitorilor cerești. În perioada 1980-2007 a fost preot paroh, iar după pensionare a continuat slujirea în aceeași parohie ca preot îmbisericit.
La biserica din Parohia Zurbaua a efectuat ample lucrări de renovare și reparații, necesare după urmele lăsate de cutremurele din secolul al XX-lea, cu precădere cel din anul 1977, biserica aflându-se într-o stare avansată de degradare, ajungând, pentru o perioadă, doar o filie a Parohiei Dragomirești din aceeași comună ilfoveană. De asemenea, sub păstorirea părintelui Gheorghe Voica au fost executate lucrări de restaurare, conservare și repictare, în tehnica frescă, a bisericii parohiale, realizate în perioada 1987-1988. Totodată, părintele Gheorghe Voica s-a ocupat și de renovarea și amenajarea și utilarea casei parohiale.
Viața părintelui Gheorghe Voica a fost caracterizată de slujirea neobosită de peste o jumătate de veac în tinda Bisericii lui Hristos. S-a remarcat ca fiind un părinte blând și destoinic, slujitor vrednic și jertfelnic al Sfântului Altar și al credincioșilor, cunoscut pentru viața sa virtuoasă și pentru modul în care a oferit întotdeauna un răspuns bun enoriașilor săi, făcându-se tuturor toate. A fost un model de slujire, înțelegere și întrajutorare pentru preoții și credincioșii mireni care l-au cunoscut. A acordat o atenţie deosebită activităţilor duhovniceşti şi educaţionale, sociale şi filantropice din parohie și a desfășurat proiecte cu perspective frumoase de revigorare a vieţii duhovniceşti.
După o activitate pastorală rodnică, de peste 50 de ani de slujire preoțească, părintele Gheorghe Voica s-a mutat la viața veșnică, lăsând în urma sa un chip blând și luminos, care poate inspira orice slujitor al Bisericii în lucrarea faptelor bune și în iubirea de slujire a lui Dumnezeu și a semenilor.
În aceste momente grele pentru familie și pentru toți cei care l-au cunoscut, ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să odihnească sufletul robului Său, preotul Gheorghe, în lăcașurile drepţilor, în ceata slujitorilor din Împărăția Sa cerească și nemuritoare, în pacea, lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești binecuvântări și condoleanțe,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
*Mesajul de condoleanțe transmis la slujba de înmormântare a părintelui Gheorghe Voica, preot îmbisericit la Parohia Zurbaua, Protoieria Ilfov Sud, oficiată vineri, 12 martie 2021, ora 12:00, în Biserica „Sfânta Treime”, a Parohiei Zurbaua.
Anul acesta, în data de 24 decembrie 2024, se împlinesc 160 de ani de la ridicarea la rang de Mitropolie a Episcopiei românilor ortodocși din Transilvania, act realizat prin decret imperial în anul 1864, în urma eforturilor depuse de Episcopul de atunci, Sfântul Andrei Șaguna, care, între anii 1848 și 1873, i-a păstorit pe dreptcredincioşii ortodocşi români din Transilvania.
În noaptea când S-a născut Pruncul Iisus într-o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei-Fecioare.
Încă de la instituirea ei, Biserica și-a afirmat dreptul de a avea bunuri și a încredințat autorității eclesiale dreptul de a le administra pentru întreținerea comunităților de creștini și ajutorarea celor în nevoi. Din secolul al IV-lea, în Biserică este instituită și responsabilitatea de econom, adică de administrator al bunurilor Bisericii. Începând cu secolul al V-lea (451), slujirea de econom al Bisericii devine obligatorie pentru fiecare eparhie, acesta fiind ales dintre clericii (Canonul 26, Sinodul IV Ecumenic) sau monahii respectivei eparhii1.
Preasfințiile Voastre, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Stimaţi invitați, Iubiți colindători, Tradiționalul concert „Răsăritul cel de sus” al Patriarhiei Române ne invită, în acest an, să medităm la valoarea vindecătoare a colindelor.
Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Fraților, când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Și, pentru că sunteți fii, a trimis
Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria a avut loc în oraşul Betleem în iarna anului 748 de la fondarea Romei, pe când la Roma domnea împăratul Octavian Augustus (31 î.Hr. – 14 d. Hr.), iar în Iudeea
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 78-79 „Steaua care i-a condus pe magi n-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus,
Mai înainte de plecarea pentru ultima oară la spital a părintelui Constantin Galeriu, l-am vizitat acasă, la Sfântul Silvestru. Era așezat în pat, sprijinit de o pernă mare, cu părul ondulat, crescut până la umeri. Lângă el, pe un scaun, profesoara Iulia Chirea citea din psalmii lui David.
„Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” Adevărul dogmatic al Șederii Mântuitorului Iisus Hristos Cel mort, Înviat și Înălțat la ceruri, de-a dreapta Tatălui, este o Revelație dumnezeiască continuă, conform descoperirii din sinedriu, din ziua morții preaslăvite a Sfântului Arhidiacon Ștefan, ucis cu pietre, și Articolului VII din Simbolul de credință niceo-constantinopolitan: „Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui”.
Tehnologia digitală a pătruns profund în lumea contemporană și în viața omului, încât aproape că este imposibilă separarea ei sau deconectarea de la variatele ei forme, chiar și pentru câteva minute. Dacă
