Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Regionale Oltenia Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Orşova şi-a serbat hramul

Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Orşova şi-a serbat hramul

Un articol de: Marian Gherghinescu - 27 Iul, 2019

Joi, 25 iulie, mănăstirea mehe­dințeană „Sfânta Ana” din localitatea Orșova și-a serbat hramul. Manifestările prilejuite de această mare sărbătoare au început din seara zilei de miercuri, când a fost săvârşită slujba Privegherii, de către o delegaţie trimisă din partea Episcopiei Severinului şi Strehaiei, prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Nicodim.
 În dimineaţa zilei de joi au fost săvârşite slujba Aghesmei mici, Sfânta Taină a Maslului, Acatistul Sfintei Ana, iar mai apoi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie de către Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, și Prea­sfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. La sfânta slujbă a  participat și un sobor de preoţi şi diaconi, în timp ce la strană răspunsurile au fost date de către psalții Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin. 

Aşezată pe coama Dealului Moşului ce domină Orşova şi împrejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna cu potcoava noului oraş ce se ridică în jurul malurilor sale, dar şi o parte a imen­sului lac de acumulare până la „Porţile de Fier” ale bătrânei Dunări, Mănăstirea „Sfânta Ana” ţine să amintească celor ce-i trec pragul că aceste locuri sunt încărcate de istorie şi că aici a reînviat viaţa monahală, cu îndemnul sacru al vieţii moral-creştine. Înălţarea cinstitului aşezământ constituie o mulţumire adusă lui Dumnezeu de către ctitorul Pamfil Şeicaru pentru că l-a ocrotit pe toată durata războiului, de la Orşova la Mărăşeşti, pentru că i-a salvat viaţa în timpul grelelor lupte duse pe acest deal în vara şi toamna anului 1916. Atunci a fost îngropat chiar pe această coamă de deal, într-un tranşeu, de explozia unui obuz, împreună cu prietenul şi camaradul său de arme Petre Găvănescu.

Odată încheiate lucrările, mănăstirea trebuia târnosită, cu hramul Sfintei Ana, după numele mamei ctitorului, şi introdusă în circuitul monahal ca aşezământ de maici. Din păcate, Episcopul Vasile Lăzărescu, viitorul Mitropolit al Banatului, a refuzat târnosirea, motivându-şi opoziţia prin aceea că lucrările de construcţie nu au fost precedate de acordul episcopiei. În acest fel, sfinţirea mănăstirii a fost mult întârziată din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Situaţia a rămas fără schimbare odată cu instaurarea regimului comunist. Slujba de sfinţire a avut loc abia la data de 2 decembrie 1990, fiind oficiată de Preasfinţitul Damaschin Severineanul, fost Episcop-vicar al Mitropoliei Olteniei.

De numele lui Pamfil Şeicaru se leagă şi întemeierea ziarului „Curentul”. Astfel, în anul 1928, Pamfil a fondat prestigioasa publicaţie pe care a condus-o, semnând zilnic în paginile ei, până în luna august 1944, la rubrica „Editorial”. Ziarul a fost înzestrat cu un edificiu propriu şi cu o tipografie, în vremea aceea printre cele mai moderne din lume. Publicaţia a reapărut la München, în Germania, între 3 ianuarie 1978 și decembrie 1980, seria a doua - caz unic în lume ca o publicaţie să reapară după 50 de ani de întrerupere cu acelaşi director-fondator şi editorialist.