Absolvenţii Facultăţii de Teologie au depus jurământul de credinţă

Un articol de: Nicolae Pintilie - 09 Iulie 2013

Au rostit jurământul de credinţă şi l-au semnat pe Sfânta Evanghelie. Acest moment a fost unul plin de emoţie şi va rămâne veşnic întipărit în sufletele absolvenţilor de studii de licenţă de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, Iaşi.

162 de tineri din promoţia 2009-2013, 124 de la Pastorală, 17 de la Artă sacră, 12 de la Didactică şi 9 de la Asistenţă socială, au simţit, la sfârşitul săptămânii trecute, binecuvântare din partea dascălilor, a ierarhilor şi, deopotrivă, din partea lui Dumnezeu. Absolvenţii studiilor de licenţă au depus sâmbătă, 6 iulie, jurământul de credinţă faţă de Biserica din care fac parte şi faţă de învăţătura pe care au primit-o în timpul celor patru ani de studiu. Acest moment s-a desfăşurat în cadrul Sfintei Liturghii, o slujbă deosebită, săvârşită de Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, împreună cu părinţii profesori ai aşezământului teologic, dar şi alături de unii dintre licenţiaţi - deja slujitori ai sfintelor altare.

Întâistătătorul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a atras atenţia asupra faptului că jurământul de credinţă este asemenea unei prelungiri a făgăduinţei de la Botez - „mă lepăd de Satana şi mă unesc cu Domnul Hristos“. „Jurământul de astăzi este o mărturisire a faptului că nu veţi trăda niciodată Biserica din care faceţi parte, învăţătura pe care aţi primit-o şi conştiinţa proprie, care vă apropie de Dumnezeu“, a spus IPS Teofan.

Mărturie în faţa lui Dumnezeu

Astfel, jurământul îl aşază pe licenţiatul în Teologie în stare de fidelitate faţă de cunoaşterea credinţei creştine şi faţă de datoria de a deveni mărturisitor ei. „Să apăraţi cu străşnicie tezaurul celor sfinte mărturisit de Biserică, să nu-l oferiţi spre călcare în picioare şi să nu deveniţi călcători în picioare ai lucrurilor sfinte! Pentru acestea este nevoie să vă împliniţi jurământul, ca şi cum în fiecare zi v-aţi prezenta în faţa lui Dumnezeu şi aţi da mărturie despre el“, a insistat Înalt Preasfinţia Sa. Căci, pentru a fi împăcat cu noi înşine şi pentru a fi împăcaţi cu Cerul, se cuvine să dobândim pacea lăuntrică, imposibil de dobândit pentru un călcător de jurământ.

În timpul Sfintei Liturghii a avut loc şi hirotonia întru preot a secretarului-şef al Facultăţii de Teologie, diaconul Adrian Marian Cucu. În acelaşi timp, părintele Marcel Cojocaru, spiritualul facultăţii, a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor.

În întregul său, Liturghia s-a dovedit a fi una de mulţumire pentru toate darurile pe care Dumnezeu le-a revărsat peste studenţi şi studente, pe parcursul anilor de studiu. „Să le dăruiască Dumnezeu putere părinţilor profesori să continue lucrarea, iar voi să sorbiţi din învăţătura Bisericii cât mai mult şi cât mai autentic cu putinţă. Prin învăţătura Domnului Hristos, raportându-vă permanent la ceea ce aţi primit în cadrul facultăţii, să menţineţi legătura cu părinţii voştri profesori, care nu-şi pierd această calitate până la sfârşitul vieţii“, a rostit IPS Mitropolit Teofan.

O chemare şi o menire specială

După săvârşirea Sfintei Liturghii, sărbătoarea a continuat la Centrul de Conferinţe „Providenţa“ al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, unde a avut loc cursul festiv. În deschidere, părintele Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“, a spus despre ziua jurământului că reprezintă, atât pentru absolvenţii facultăţii, cât şi pentru Biserică, un moment cu importante semnificaţii academice. „Aceasta este o zi în care absolvenţii se întorc înapoi în lumea din care au fost chemaţi, însă cu o diferenţă majoră. Căci, în acest timp în care aţi urmat lui Hristos, studiind Teologia, dumneavoastră, nădăjduim, v-aţi înmulţit credinţa, v-aţi întărit nădejdea şi aţi sporit în dragoste şi, în general, în lucrarea virtuţilor. Acum, vă veţi întoarce în lume însă, dacă ne gândim la cuvintele Mântuitorului, rostite Sfinţilor Apostoli, că voi nu sunteţi din lume, asta înseamnă că dumneavoastră aţi avut şi o chemare specială, iar de acum înainte veţi avea şi o menire specială“, a subliniat părintele decan. Dumnealui a evidenţiat faptul că misiunea absolvenţilor este aceea de a duce iubire jertfelnică acolo unde ea nu există sau este înţeleasă în mod greşit, de a duce adevărul acolo unde el nu există, de a duce dreptatea acolo unde ea lipseşte, de a duce moralitatea acolo unde ea este foarte firavă - într-un cuvânt, de a lucra pe cât posibil virtuţile.

Moment de bucurie şi de meditaţie

A urmat părintele Daniel Niţă-Danielescu, îndrumătorul de an al studenţilor de la specializarea Teologie Pastorală, care a vorbit despre personalitatea mitropolitului Iacov al doilea Nemţeanul. Acesta a fost arhipăstor al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei între anii 1792- 1803 - un adevărat model despre cum trebuie să se trăiască învăţătura mântuitoare pe care studenţii au dobândit-o de-a lungul anilor de studiu. Nu în ultimul rând, a atras atenţia asupra faptului că examenele sunt sărbători pentru cei ce le pregătesc şi pentru cei ce trăiesc bucuria, frumuseţea şi emoţiile lor, dar şi că momentele festive, precum cel al jurământului, trebuie şi pot să devină ocazii potrivite de examinare. Ocazii de exprimare şi edificare a ceea ce studenţii sunt hotărâţi să îşi asume, să cultive şi să mărturisească în viitorul ce le stă înainte.

Cuvântul a fost dat, apoi, prorectorului Gabriel Ovidiu Iancu, reprezentant al Universităţii „Al. I. Cuza“. În discursul acestuia a fost amintită frumoasa, vechea şi trainica legătură ce există, încă de la începuturi, între Facultatea de Teologie Ortodoxă şi marea instituţie academică.

Teologii, purtători de felinare

Părintele Zamfir Alexandru a vorbit din partea Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. A fost vădit cuprins de emoţia retrăirii unei clipe care, în viaţa sa, a avut loc în urmă cu 17 ani şi le-a vorbit tinerilor cu sufletul, spre luminarea minţii. „Aţi venit în urmă cu câţiva ani ca să primiţi lumina, aţi primit lumina. Mergeţi în lume şi deveniţi generoşi dăruitori de lumină! Imaginaţi-vă lumea ca pe o imensă catedrală şi, dacă veţi privi lucrurile aşa, veţi înţelege că Dumnezeu ne-a făcut fiecăruia dintre noi onoarea de a ne invita să-i fim oaspeţi şi să aducem, la rândul nostru, plusul de frumuseţe în lumea creată şi pentru noi“, a spus părintele Zamfir. Lumina este salvarea de care avem nevoie pentru viaţa de aici şi pentru pregătirea spre cele veşnice. „Într-o societate înfrigurată, întristată, dezrădăcinată, înstrăinată şi îndepărtată de Dumnezeu, o societate egoistă, sunteţi chemaţi să fiţi purtători de felinare şi să încălziţi şi să luminaţi, având grijă să păstraţi nestinsă flacăra credinţei voastre. Acest lucru, conştienţi fiind de faptul că niciodată nu veţi fi singuri, ci tot timpul veţi fi însoţiţi împreună de Hristos, Cel care spune despre sine şi noi mărturisim că este Cale, Adevăr şi Viaţă“, a încheiat reprezentantul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Împlinirea dorinţelor nerostite

A urmat o ultimă strigare a prezenţei, moment înaintea căruia şefa de promoţie de la specializarea Teologie Pastorală, monahia Gabriela Şerban, le-a împărtăşit celor prezenţi din gândurile, amintirile şi emoţiile începutului. A vorbit despre cei patru ani de studiu ca despre un miracol. Căci, în viaţa ei, Dumnezeu a preţuit până şi un gând aruncat oarecum la întâmplare şi l-a făcut roditor. Aşa a ajuns maica studentă la Teologie şi aşa a ajuns să conştientizeze unul dintre cele mai înfricoşătoare lucruri. „Dacă un gând foarte mic şi neluat în seamă a ajuns a se împlini, ce vom face cu miliardele de gânduri pe care le-am primit sau le-am lansat în lume, dacă va veni un timp în care ne vom întâlni cu ele?“, s-a întrebat monahia Gabriela, sădind în sufletele colegilor săi un nou subiect de meditaţie.

În finalul cursului festiv, Înalt Preasfinţitul Teofan a mărturisit faptul că toţi cei ce sunt botezaţi în numele Sfintei Treimi, dar mai ales cei ce au o pregătire deosebită întru mărturisirea Evangheliei sunt chemaţi să-şi apere credinţa în Dumnezeu, întru apărarea ţării, întru apărarea Bisericii şi, mai ales, întru apărarea a ceea ce ţara are acum mai scump - adică familia. În acest sens, Înalt Preasfinţia Sa a punctat faptul că cea mai înaltă demnitate şi cea mai frumoasă carieră este aceea de a fi soţul unei soţii şi tatăl copiilor ei. La fel cum nu există o carieră mai înaltă decât aceea de a fi mamă a copiilor şi soţie a unui soţ.