Ajunul Bobotezei la Mănăstirea Vasiova

Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, se află astăzi în mijlocul monahiilor de la Mănăstirea Vasiova, unde va săvârşi slujba de Sfinţire a Apei, la izvorul care a adus aşezământului monahal numele "Sfântului Ilie de la Izvor".

În fiecare an, potrivit obiceiului creştinesc şi strămoşesc, credincioşii ortodocşi prăznuiesc în ziua de 6 ianuarie praznicul Bobotezei sau Botezul Domnului. În acest an, la ajunul Bobotezei, Preasfinţitul Lucian slujeşte Vecernia unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare şi Sfinţirea Apei celei Mari din ajunul praznicului, la Mănăstirea Vasiova. În ajun de sărbătoare, obştea monahală de la Mănăstirea Vasiova se roagă şi ajunează alături de ierarh şi de credincioşii dornici de priveghere şi post. După săvârşirea Sfintei Liturghii, la momentul potrivit, se porneşte în procesiune la izvorul mănăstirii, unde are loc slujba de Sfinţire a Apei. Preasfinţitul Episcop Lucian va rosti un cuvânt de învăţătură despre importanţa şi măreţia praznicului pentru care creştinătatea se pregăteşte.

Ctitoria ieromonahului Macarie Guşcă

Mănăstirea Vasiova este ctitoria ieromonahului Macarie Guşcă, originar din Câlnic, care începe zidirea mănăstirii în ziua de 15 mai 1905, imediat după punerea pietrei de temelie de către protopopul Maxim din Bocşa. După numai doi ani, biserica mănăstirii a fost pregătită pentru târnosire, aceasta fiind săvârşită la data de 19 iulie 1907 de către arhiereul Filaret Musta. Un rol important în dezvoltarea acestei mănăstiri l-a avut ieromonahul Vichentie Mălău, vieţuitor în obştea Mănăstirii Sihăstria, care a fost trimis aici pentru a întări activitatea spirituală şi pastorală în rândul credincioşilor.

În anul 1958, ca urmare a Decretului 403 al guvernului comunist, mănăstirea a fost închisă şi transformată în casă de copii cu handicap. Au mai rămas câteva călugăriţe care se ocupau de îngrijirea bisericii, adăpostindu-se în arhondaric.

După 1989, clădirea mănăstirii a fost retrocedată, iar viaţa monahală a reînflorit în aceste locuri prin osteneala ieromonahului Ieronim Stoican şi a monahiei Filofteia Nistor. În ultimii ani, s-a amenajat un paraclis de iarnă, târnosit de Preasfinţitul Laurenţiu Streza, şi un foişor de vară spaţios amplasat în curtea mănăstirii, târnosit de Preasfinţitul Episcop Lucian, în anul 2008.

Oază de spiritualitate şi duhovnicie în Episcopia Caransebeşului

Actualmente, mănăstirea este îndrumată de monahia Varvara Sântiuan, care împreună cu cele douăsprezece vieţuitoare se ostenesc cu grădinăritul, apicultura, ateliere de pictură şi croitorie, această mănăstire fiind o oază de spiritualitate şi duhovnicie în Episcopia Caransebeşului.

Obiceiul de a săvârşi Sfinţirea Apei celei Mari la izvorul mănăstiri, din ajunul Bobotezei, datează din jurul anului 1865, când la acest izvor s-a tămăduit un miner din localitatea minieră vecină, Ocna de Fier. De atunci, tradiţia confirmă că mulţi pelerini care s-au închinat cu credinţă la sfânta mănăstire şi au gustat din apa izvorului mănăstirii s-au tămăduit de boli şi neputinţe.