Catedrala Mântuirii Neamului se înalţă. Credincioşii se bucură, iar cârtitorii se tulbură

În legătură cu unele ştiri şi articole apărute în mass-media, devenite „obsesii demolatoare“ cu privire la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, Patriarhia Română precizează:

1. După trei ani de la în­ce­perea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului, se constată că mai sunt încă instituţii media care nu urmăresc informarea opiniei publice cu obiectivitate despre construirea acestui locaş de cult, ci continuă, adesea cu invidie şi răutate, seria de dezinformări premeditate şi coordonate. Astfel, unii jurnalişti, în mod intenţionat, exa­gerează de 5-6 ori costurile de execuţie a viitoarei Catedrale patriarhale la stadiul roşu-gri, o compară cu fosta Casă a Po­poru­lui, deşi este de 10 ori mai mică decât aceasta din punctul de vedere al suprafeţei desfă­şurate, sau consideră un exces al Statului sprijinul financiar legal oferit pentru edificarea acesteia, pe motivul că aceşti bani ar putea fi folosiţi pentru construirea de spitale şi şcoli, deşi în ultimii ani s-au închis multe spitale şi şcoli în diferite zone ale ţării, apărând însă noi spitale private şi şcoli particulare.

2. În mod paradoxal, unii jurnalişti admiră catedralele altor popoare, dar blamează construirea Catedralei naţionale a poporului român, inconsecvenţa şi lipsa de demnitate etnică ale acestor „demolatori mediatici“ fiind evidente.

O analiză atentă a istoriei construirii catedralelor din în­trea­ga lume arată că acestea au fost edificate mai ales cu sprijinul financiar din partea autorităţilor de Stat. Un exemplu recent îl reprezintă amplele lu­crări de consolidare ale fundaţiei Catedralei „Sagrada Famiglia“ din Barcelona, încă nefinalizată, care au fost suportate financiar integral din bugetul provinciei spaniole Catalonia tocmai pentru că autorităţile au înţeles importanţa acestui edificiu bi­sericesc vizitat în fiecare an de milioane de turişti. Iar „Cate­drala naţională“ din Washing­ton (SUA), construită în secolul 20, este preţuită de autorităţile de Stat ca fiind un simbol naţional.

Celor care mai contestă alocarea de fonduri publice în vede­rea construirii viitoarei Cate­drale le reamintim faptul că sprijinul financiar pentru construirea unor noi locaşuri de cult este prevăzut şi în legislaţia altor state membre ale Uniunii Europene, precum Luxemburg, Olanda, Portugalia, Croaţia şi Slovacia ş.a.

3. Prin Legea construirii ansamblului arhitectural Cate­drala Mântuirii Neamului nr. 376/2007 se recunoaşte carac­terul naţional al proiectului Pa­triarhiei Române, considerat ca fiind necesar pentru cult şi re­pre­zentativ pentru credinţa majorităţii poporului român, care la ultimul recensământ al popu­laţiei din anul 2011 şi-a declarat apartenenţa la Biserica Orto­doxă Română în proporţie de 86%. Astfel, articolul 1, alin. 2 din această lege prevede că „fondurile destinate construirii An­sam­blului Arhitectural Ca­te­­drala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Pa­tri­ar­hia Bisericii Ortodoxe Ro­mâ­ne, de către Guvernul Ro­mâ­niei, în li­mita sumelor alocate anual cu această destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Culte­lor, precum şi de către auto­ri­tăţile administraţiei publice locale“.

Viitoarea Catedrală patriarhală se construieşte din do­na­ţiile clerului şi ale credincioşilor în cadrul colectei organizate în bi­sericile şi mănăstirile Patriar­hiei Române din ţară şi străi­nă­tate şi cu sprijin financiar de la bugetele de Stat central şi locale, ai căror contribuabili sunt în ma­joritate creştini ortodocşi. Astfel, viitoarea Catedrală a Mân­tuirii Neamului este construită din banii românilor pentru români, ei fiind europeni cre­dincioşi şi darnici, demni de o catedrală naţională, ca şi celelalte popoare europene.

În acelaşi timp, precizăm că în cei 3 ani de la începerea lu­cră­rilor de construire a Cate­dra­lei Mântuirii Neamului, sumele plătite de Patriarhia Română către bugetul de Stat pentru plata impozitelor şi contri­bu­ţii­lor sociale la salariile lucrători­lor de pe şantierul Catedralei, a TVA, a accizei şi a altor taxe au fost în valoare de peste 40 mi­lioane de lei (9 mi­lioane de euro). Astfel, o mare parte din ceea ce Patriarhia Română a primit de la bugetul de Stat ca sprijin financiar pentru construirea vii­toarei Catedrale patriarhale s-a întors la bugetul pu­blic. Iar efectul banilor folosiţi pentru Cate­drală se vede concret în construcţia care se înalţă, deoarece banii primiţi nu se scurg în alte direcţii prin evaziunea fiscală, devenită cauza principală a lipsei banilor pentru sănătate, e­ducaţie şi alte domenii prio­ritare ale societăţii.

4. Referitor la graficul de exe­cuţie a lucrărilor, reamintim că în aprilie 2013 a fost finalizată construirea infrastructurii Cate­dralei Mântuirii Neamului, iar din toamna aceluiaşi an au în­ceput lucrările la suprastructura acesteia. Edificarea vii­toa­rei Catedrale patriarhale se esti­mează a fi terminată în anul 2016, dată fiind complexitatea lucrărilor care trebuie realizate, pentru ca aceasta să reziste la cutremure şi să existe timp îndelungat.  

5. Totodată subliniem faptul că paralel cu construirea Cate­dra­lei şi a altor biserici, în pofida crizei economico-financiare din ultimii ani, Biserica Ortodoxă Ro­mână continuă opera social-filantropică, me­dicală şi edu­ca­ţională desfă­şu­ra­tă în beneficiul comunităţilor de români din ţa­ră şi stră­i­nă­tate, care nu s-a di­mi­nuat, ci s-a amplificat. În acest sens, reamintim că pentru susţinerea acestor activităţi în anul 2013, Biserica Ortodoxă Română a cheltuit suma de peste 80.000.000 de lei, cu 10% mai mult decât în anul anterior pentru ajutorarea a aproape 1 milion de români în peste 780 de instituţii socio-medicale şi edu­caţionale proprii (cantine sociale, brutării, cabinete medi­cale, farmacii, centre educa­ţionale pentru copii, centre de zi pentru vârstnici, grădiniţe sociale şi after-school, centre pentru persoane fără adăpost, victime ale violenţei domestice şi ale traficului de persoane etc.).

Noua Catedrală va fi un edificiu major care va îmbogăţi pa­trimoniul cultural al României şi care rămâne în ţară, nu pleacă în afara ei. În acest sens, cei care nu pot sau nu vor să participe la construirea ei ar fi mai înţelepţi dacă nu devin „demolatori mediatici“ ai ei, învrăjbind periodic opinia pu­blică, printr-o atitudi­ne ostilă nejustificată. În conclu­zie, dacă nu vrei să fii ctitor, cel puţin nu fi cârtitor!

(Biroul de presă al Patriarhiei Române)