Hramul Mănăstirii „Sfântul Mucenic Trifon” din Galați

Ziua de prăznuire a Sfântului Mucenic Trifon, 1 februarie, reprezintă în fiecare an un prilej de bucurie duhovnicească pentru mănăstirea aflată sub ocrotirea sfântului, din judeţul Galaţi.

În ziua ocrotitorului a fost săvârşite Sfânta Liturghie şi slujba Aghesmei mici în biserica mănăstirii de un sobor de ieromonahi şi preoţi. În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a oficiat rânduiala ce se face la ţarini, la vii şi la grădini în livada din imediata vecinătate a mănăstirii. În cadrul acestei slujbe, ierarhul Dunării de Jos a citit rugăciunea specială a Sfântului Mucenic Trifon.

La slujbă, alături de obştea monahală, au participat muncitori din cadrul fermei anexe a mănăstirii, precum şi credincioşi din parohiile învecinate.

În noua biserică ridicată în incinta acestei mănăstiri, Înaltpreasfinţia Sa a săvârşit un Parastas pentru toţi ostenitorii şi binefăcătorii acestei mănăstiri şi gospodării anexe, trecuţi la cele veşnice.

În cuvântul adresat celor prezenţi la eveniment, ierarhul a vorbit despre Sfântul Mucenic Trifon care a avut o viaţă de mare propovăduitor şi apărător al credinţei creştine, precum şi despre nevoia de a lucra pământul pentru hrana cea de toate zilele, căci pământul are viaţă şi oferă cele necesare vieţii. Totodată, ierarhul a evidenţiat nevoia de a prelungi darul lui Dumnezeu în iubirea milostivă față de semenii noștri care au nevoie.

La final, chiriarhul Dunării de Jos i-a binecuvântat pe toţi cei prezenţi la hramul acestei mănăstiri gălăţene, le-a oferit pachete cu alimente şi a vizitat anexele gospodăriei.

Mănăstirea „Sfântul Mucenic Trifon” se află pe raza comunei Şendreni din judeţul Galaţi, într-o zonă care reprezintă un important punct de susţinere a operei filantropice a Arhiepiscopiei Dunării de Jos, prin dezvoltarea unor activităţi agricole sistematice.

Aceasta a fost înfiinţată în anul 2001, pe terenul primit de Arhiepiscopia Dunării de Jos ca urmare a retrocedării suprafeţelor de pământ care au aparţinut Bisericii înainte de 1948. Documentul de înfiinţare a mănăstirii consemnează că aceasta este „loc de rugăciune, de evlavie şi de duhovnicească râvnă spre mântuire”, dar şi „spaţiu al activităţii cinstite şi binevoitoare spre folosul săracilor, al nevoiaşilor, al copiilor de la Orfelinatul eparhial «Sfântul Vasile cel Mare», al celor care primesc hrană în cantinele eparhiei şi al tuturor celor care aşteaptă de la noi semn, sprijin şi iubire”.