Hristos, Dumnezeu-Omul, este adevăratul umanism

Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a slujit în după-amiaza zilei de sâmbătă, 9 mai, slujba Vecerniei în Catedrala Episcopală din Huşi, ne-a transmis părintele Cosmin Gubernat, consilier cultural şi comunicaţii media al eparhiei. 

La finalul slujbei, ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură în care, pornind de la textele care compun slujba Vecerniei zilei, dar şi de la pasajul evanghelic al vindecării de la Vitezda, a vorbit despre Dumne­zeu-Omul, Iisus Hristos, Cel în Persoana Căruia se regăseşte adevăratul umanism: „Hristos este Omul desăvârşit, Cel care vindecă de orice fel de nedesăvârşire firea umană rănită de păcat. El este Dumnezeu-Omul, Care ne vindecă, Cel la care ar trebui să ne uităm fiecare dintre noi”.

Preasfinţia Sa a mai arătat că doar în Hristos omenirea îşi regăseşte demnitatea pierdută. „Noi căutăm modele în oamenii păcătoşi. Inventăm un umanism care nu are nimic de-a face cu adevărata frumuseţe şi demnitate a omului. Hristos, Dumnezeu-Omul, este adevăratul umanism. El este Cel la care ar trebui să ne uităm. În Hristos nu este nici un fel de conflict interior. În El nu este nici un fel de discordanţă între faptă şi cuvânt, nu este nici o sciziune interioară, nici o dramă interioară. Când există o prăpastie, un hău foarte mare între minte şi inimă, deja este instalată în noi starea de ruptură. În Hristos nu era nimic care să ducă la ruptură interioară. În El totul este desăvârşit, într-o armonie perfectă. Noi, toţi oamenii, suntem repetenţi, capitulăm dacă am fi puşi în faţa unui examen în ceea ce priveşte consonanţa dintre ceea ce vorbim şi faptele noastre. 

De cele mai multe ori, există un procentaj foarte mare de cuvinte în raport cu faptele. Vorbim foarte mult, dar făptuim foarte puţin. Hristos este Omul adevărat, cel mai autentic, cel mai frumos, pe care ar trebui să Îl chemăm să ne vindece de orice fel de slăbănogire, de orice rană pe care ne-o provoacă păcatul. Răspunsul la această dezamăgire «nu am om» este însuşi Hristos. Vindecarea de păcat, de moarte - care a intrat în lume prin neascultarea lui Adam -, în gândirea ortodoxă, se numeşte îndumnezeire. 

Îndumnezeirea omului este ridicarea lui la demnitatea şi frumuseţea de a fi părtaş firii dumnezeieşti, de a se lăsa firea umană pătrunsă de energiile dumnezeieşti, de lumina necreată, ca în felul acesta să capete o strălucire mult mai minunată decât o avea Adam însuşi”.