Ouăle închistrite se fac cu sufletul

În această perioadă gândul ne poartă mai cu abitir spre dulcea noastră Bucovină, spre ţinuturile unde pregătirile de Paşti au o cu totul altă conotaţie decât în oricare alt loc: fiecare suflet se întrece în măiestria încondeiatului ouălor. Unii, cu mai multă pricepere şi imaginaţie, sunt recunoscuţi la nivel naţional şi internaţional, fiind des chemaţi să însufleţească târgurile de tradiţii autentice româneşti. Astfel de artişti populari au poposit şi la Iaşi, la sfârşitul săptămânii trecute, îndurând, de dragul tradiţiei şi credinţei strămoşeşti, vremea vitregă din capitala Moldovei.

În cadrul celei de-a XI-a ediţii a manifestării "Ouă încondeiate", organizată, ca în fiecare an, în apropierea Sf. Paşti, de Muzeul Etnografic al Moldovei, s-au regăsit numeroşi artizani populari din nordul ţării.

Ouăle de găină, de raţă sau de struţ au fost desenate cu multă pricepere de artizanii din Bucovina, unii împărtăşindu-le zecilor de copii de la mai multe şcoli ieşene câteva dintre secretele acestui meşteşug.

"În prima zi a târgului, în ciuda vântului puternic care ne-a dat destule bătăi de cap, meşterii noştri le-au arătat copiilor cum se încondeiază un ou. Au stat nemişcaţi până au deprins toate etapele meşteşugului, iar asta nu poate decât să ne bucure, pentru că suntem siguri că tradiţia aceasta va dăinui", se arată încrezător Ovidiu Focşa, etnograf la Muzeul Etnografic al Moldovei.

Din loc în loc, ieşenii au putut admira în prima zi a târgului nu doar etapele facerii unui ou închistrat, ci au primit şi explicaţiile din partea artiştilor populari din Brodina, Izvoarele Sucevei, Ulma, Vicovu de Sus, Vatra Moldoviţei sau Rădăuţi.

Un condei numit chişiţă

Maria Zinici, o munteancă sfătoasă de 61 de ani, a venit la târg cu ouă încondeiate specifice celor trei zone unde au purtat-o paşii de-a lungul vieţii: Ulma, Izvoarele Sucevei şi Rădăuţi. "Sunt născută în Ulma, măritată în Izvoarele Sucevei, unde am trăit 35 de ani, iar de 10 ani trăiesc la Rădăuţi. Am preluat tradiţiile din fiecare loc amintit şi le prezint pe ouă, încondeindu-le diferit", ne dezvăluie doamna Zinici. În timp ce ne prezintă specificul fiecărei zone, bucovineanca aminteşte, din loc în loc, preţuirea faţă de toate: "am cules cu drag adevărata tradiţie, însă pe toate, deopotrivă, le am aproape de suflet".

Am aflat de la doamna Zinici că, mai înspre inima munţilor, în Ulma, ouăle erau îndeosebi colorate în culori deschise, galben, roşu şi verde crud; la Izvoarele Sucevei verdele prezenta o nuanţă mai închisă şi gospodinele preferau ouăle cu mai mult alb în compoziţie şi cu motive animale, influenţate fiind de bogăţiile pădurilor seculare.

Mai la vale, în zona Rădăuţilor, ouăle sunt încondeiate în mod special pe un fond negru, cu motive din natură, între care predomină frunza de stejar. "Pe toate le am la suflet, de mic copil mi-a plăcut, de la 6 ani, când am început a lucra, am fost atrasă de arta încondeierii ouălor şi sunt mulţumită că deja am reuşit să o transmit mai departe copiilor, nepoţilor, copiilor satului", spune Maria Zinici.

Fie că sunt realizate cu ceară în relief sau în baie de culoare, tehnica desenării ouălor are un numitor comun: chişiţa, condeiul care zugrăveşte pe coaja subţire tradiţia şi credinţa strămoşească.

Tehnica închistririi este veche de sute de ani

La prima vedere, tehnica încondeierii ouălor cu ceară în relief pare mai simplă, însă presupune tot atâta migală, răbdare şi creativitate din partea meşterilor. "Oul închistrit cu ceară în relief poate fi gata în 2-3 ore, în funcţie de model. Ceara de culoare neagră se obţine prin arderea celei naturale, ceara maro tot prin ardere, dar la un foc mai mic, iar ce vedem galben este chiar ceară naturală. Celelalte culori le obţinem prin adăugarea de coloranţi", ne explică meşterul. Înainte de toate însă, oul trebuie golit de conţinut cu ajutorul unei seringi şi spălat bine-bine, atât prin interior, cât şi prin exterior, cu apă sărată sau cu apă cu detergent. Altfel culoarea nu se va ţine de coajă.

Etapele de lucru la încondeierea ouălor în baie de culori continuă cu "pusul la uscat". "După ce se usucă bine, cu ceară de albine curată, fierbinte, se face primul model, după care introducem oul în baia de vopsea galbenă; lucrăm apoi pe galben ce dorim să rămână galben, apoi îl cufundăm în baia de vopsea roşie. Şi, iarăşi, se lucrează pe roşu ce dorim să rămână roşu, apoi introducem oul în baie de vopsea neagră. Sub lucrătură rămâne ce rămâne - întăreşte doamna Zinici -, apoi încălzim ceara, ştergem cu o pânză, şi... oul este gata realizat în diferite culori. Asta se numeşte tehnica de încondeiere în baie de culori succesive. Dacă înainte foloseam vopsele naturale, obţinute din plante, acum folosim în special aneline, adică vopsele cu care se colorează lână, care, spre deosebire de cele naturale, care se prindeau mai bine de ou, acestea au o aderenţă mai bună", subliniază Maria Zinici.

"Trebuie să ne înnoim în fiecare an"

Ouăle bătrâneşti, vechi de sute de ani, sunt admirate, ne asigură meşterii, însă vizitatorii întreabă, de la an la an, de cele mai noi, mai inovative, astfel că artizanii trebuie să-şi pună la bătaie creativitatea pentru a scoate pe piaţă ouă deosebite.

"Am venit la Iaşi cu ouă încondeiate în mai multe feluri; în primul rând ouă tradiţionale, care erau făcute în urmă cu sute de ani de bătrânii noştri, apoi cele mai noi, de o sută de ani, cu ceară în relief. Fiecare, însă, în funcţie de imaginaţie, ne punem amprenta asupra oului astfel încât lucrătura să iasă cât mai deosebită. Aşa va fi şi mai apreciată, pentru că oamenii au din alţi ani ouă închistrite în casă şi întreabă de ceva mai deosebit, de ceva mai creativ", spune şi doamna Maria Gorban din comuna suceveană Ulma. Venită la târg cu soţul, ne explică şi cum se realizează chişiţa, "din lemn de mesteacăn şi tablă de cupru".

Tot la capitolul noutăţi am putea spune că se încadrează şi oul decorat cu mărgele, întâlnit îndeosebi în zona Rădăuţilor. "Ouăle cu mărgele le regăsim în tradiţia rădăuţeană. Sunt făcute din lemn, la strung, se trec de 6 ori prin ceară curată, apoi, cu un instrument micuţ, se ataşează fiecare mărgeluţă încălzită şi se lipeşte de ceară. Şi aşa iese oul cu mărgele", spune artizanul Maria Zinici.

Motivele de pe ouăle încondeiate

Locurile, bogăţia pădurii, dar şi portul popular i-au inspirat pe oameni în privinţa motivelor alese pentru înfrumuseţarea oului de Paşti. "Simboluri zoomorfe, florale, geometrice, dar şi animale le transpunem, fiecare după imaginaţia şi măiestria sa, pe coaja oului. Specificul Brodinei sunt ouăle înroşite, vechi de sute de ani, dar şi cele încondeiate cu ceară în relief. De fapt, când spui Brodina, gândul te poartă spre coşul cu ouă închistrite", subliniază doamna Doina Juravle din comuna Brodina, un artist cunoscut la nivel naţional şi internaţional, care a descoperit arta încondeierii ouălor în urmă cu 10 ani.

Printre motivele care înfrumuseţează oul de raţă, găină sau struţ se numără: pomul vieţii, calea rătăcită, brâul popii, ghinda, frunza, spicul grâului, Crucea Paştilor, frunza de stejar, coarnele berbecului, cârligul ciobanului, fierul plugului, steaua, mielul şi alte animale. "Se păstrează din moşi-strămoşi motivele vechi, fiecare cu o simbolistică aparte: calea rătăcită înseamnă viaţa cu suişuri şi coborâşuri, care începe undeva, însă nimeni nu ştie şi unde se va sfârşi. De asemenea, sunt des utilizate motivele populare de pe cămăşi; şi culorile utilizate au o anumită semnificaţie: roşu simbolizează sângele Domnului Iisus Hristos, albastrul înseamnă cerul, verdele pământul. În funcţie de localitate, ouăle se aseamănă, însă fiecare are specificul locului. Fiind la graniţa cu Ucraina, noi păstrăm tradiţiile huţulilor, iar aici amintesc că la ouăle cu influenţe ucrainene predomină verdele", ne mai spune artistul popular Maria Gorban din Ulma - Suceava.

Nevoia de un muzeu al brodinenilor

Deşi localitatea Brodina este recunoscută peste tot ca fiind un loc special, unde oamenii au fost hărăziţi nu doar cu talentul desenării ouălor, ci şi cu o credinţă şi o omenie aparte, oamenii locurilor poartă în suflet o povară: aceea de a nu avea un muzeu local, unde să-şi pună în valoare cultura. "Am venit aici cu ouă de la toate femeile din sat, pentru că nu toate au posibilitatea să meargă pe la târguri. Când m-am mutat acolo, în Brodina, în urmă cu 15 ani, am dat peste nişte tradiţii păstrate de sute de ani, peste o cultură aleasă, am dat peste nişte oameni de omenie cu un nemărginit talent. Mă doare însă că nu au unde să şi-l valorifice, pentru că noi nu avem un muzeu local al ouălor încondeiate. Aceasta ar fi soluţia pentru a strânge laolaltă femeile de prin toţi munţii din împrejurimi şi pentru a prezenta lumii ce ştiu ele să facă, învăţate de bunici şi străbunici", a spus doamna Doina Juravle, un artist cunoscut şi respectat în toate ungherele ţării.

Tradiţii purtate prin toată Europa

Ouăle încondeiate de meşterii români se regăsesc însă pe mai toate meleagurile bătrânului continent, motiv de mândrie naţională. Unul dintre artiştii care au încântat ochii europenilor cu arta românească autentică este doamna Ana Tansanu, născută în zona Vicovului - Suceava, căsătorită la Iaşi şi rezident, cel puţin pentru o perioadă, în Genova - Italia, unde lucrează ca şi asistent medical. "Oul încondeiat transmite bucurie şi uimire totodată, smerenie, împăcare, pentru că în ornamentaţia lui, de fapt, se folosesc simboluri precum Soarele, Luna, Crucea, modele din natură, plante animale, obiecte casnice şi modele de pe ţesăturile populare. Am absolvit şi Facultatea de Arte, secţia pictură bizantină, astfel că eu îmbin arta încondeierii ouălor cu pictura. O jumătate de ou îl încondeiez cu ceară, iar pe cealaltă jumătate pictez, în stil bizantin, pe Maica Domnului cu Pruncul, pe Iisus Hristos Mântuitorul", ne dezvăluie doamna Tansanu, care a avut expoziţii în oraşe precum Firenze, Torino, Paris, Madrid, iar ouăle închistrite de ea înfrumuseţează policandrele din Tesalonic, Atena sau Paris.

Mai mult, fiind convinsă că arta nu poate aduce decât mulţumire sufletească şi o stare de echilibru mental, artistul Ana Tansanu realizează icoane pe care le dăruieşte din toată inima prietenilor şi colegilor de serviciu italieni.

"Nu mă interesează să câştig neapărat bani din artă. Plăcerea mea cea mare este de a vedea ce iese din mâinile mele. Icoana este spre rugăciune, iar bucuria mea cea mare este când cineva o primeşte şi o aşază la loc de cinste, spre binecuvântarea casei", mai spune Ana Tansanu, care nu uită să amintească faptul că lucrul la o icoană presupune o intensă pregătire sufletească şi trupească, o împăcare cu sine şi cei din jur, dar şi crearea unei legături cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Binecuvântarea coşului cu bucate în noaptea Învierii, obicei ţinut cu sfinţenie în zona Sucevei

În toate zonele Sucevei se păstrează din vechime obiceiul cu pregătitul coşarcei cu toate bucatele făcute de gospodine, spre a fi dusă, în noaptea Învierii, pentru a fi binecuvântată şi sfinţită de preot. "În noaptea de Înviere mergem toată suflarea satului la biserică, însoţiţi de tradiţionala coşarcă cu bunătăţi: pască, ouă roşii, cozonaci etc. După ce am luat Lumina de la preot, o ducem morţilor în cimitire, apoi ne întoarcem la biserică să ascultăm sf. slujbă. La cântatul cocoşilor, înspre dimineaţă, se binecuvintează şi se sfinţesc bucatele pentru care s-a trudit, după care oameni duc Lumina şi bucuria Învierii şi în casele lor", rememorează, cu bucurie, Doina Juravle avalanşa de sentimente pure încercate de brodineni în Sfânta sărbătoare a Paştilor.

Pacea nu va sălăşlui însă în sufletele oamenilor dacă nu se vor fi şi pregătit pentru primirea ei, prin post, rugăciune şi iertare. "Înainte de primirea Învierii ne pregătim sufleteşte, trupeşte, pe noi, ograda noastră, dimpreună cu toate orătăniile, curăţindu-le. Mergem să ne mărturisim, să primim binecuvântata şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei, nu înainte de a ne ierta cu toţi cei din jurul nostru: părinţi, fraţi, neamuri, vecini, consăteni etc.", mai dezvăluie artistul popular din pregătirea pe care o fac brodinenii în întâmpinarea Sf. Paşti.