Părintele Ion Sorescu a trecut la Domnul

Săptămâna trecută, vineri, 18 noiembrie, vrednicul preot Ion Sorescu a fost chemat la cele veşnice. După 95 de ani de vieţuire, mai mult de jumătate din ei puşi în slujba Bisericii lui Hristos, părintele Sorescu lasă în urmă o impresionantă zestre pastoral-misionară pe care mai tinerii săi fraţi întru slujire o vor păstra negreşit ca model.

Trupul părintelui Sorescu a fost aşezat sâmbătă seară în Biserica "Sfântul Nicolae" - Brânduşa din Craiova, unde a rămas până a doua zi. Slujba de prohodire a avut loc după Sfânta Liturghie şi a fost oficiată de un numeros sobor de preoţi, în frunte cu părintele Ioan Ioanicescu. După slujbă, catafalcul a fost condus la cimitirul craiovean Sineasca, unde trupul părintelui a fost înmormântat în nădejdea Sfintei Învieri.

Scurte repere biografice

Cucernicul preot Ion Sorescu s-a născut în localitatea Sălcuţa, judeţul Brăila, la data de 18 octombrie 1916. A fost al patrulea născut între cele şapte odrasle ale familiei creştinilor Răducan şi Susana Sorescu. Poteca spre biserică a bătătorit-o de mic, alături de fraţii şi de părinţii săi. Nu putea concepe alt drum decât cel alături de Hristos, căruia s-a hotărât să-I urmeze, înscriindu-se la cursurile Seminarului Teologic "Ismail" din Basarabia (1929-1937). Elev sârguincios şi iubitor de carte, tânărul Ion a mai făcut un pas spre împlinirea visului său, intrând la Facultatea de Teologie din Cernăuţi imediat după absolvirea seminarului. A reuşit să-şi încheie studiile universitare în anul 1941 prin susţinerea lucrării de licenţă cu titlul "Morala Vechiului şi Noului Testament", sub îndrumarea emeritului profesor Orest Bucevski. Imediat după finalizarea studiilor universitare, s-a căsătorit cu domnişoara Domnica Pitei, alături de care a împărţit mai bine de 60 de ani bucuriile şi nevoile vieţii.

Din cauza vremurilor tulburi, viitorul sacerdot a fost nevoit să se mute împreună cu familia în Oltenia. Aici a primit Taina Preoţiei, sub omoforul vrednicului mitropolit Nifon Criveanu. A slujit pe rând la parohiile Lupşa de Sus, în judeţul Mehedinţi (aici a construit o biserică), Damin - judeţul Dolj (1951-1953), "Sfântul Gheorghe" - Segarcea, judeţul Dolj (1953-1976), "Sfântul Ioan Sebastian" - Craiova, Craioviţa II, unde împreună cu preotul Ion Băjău a temeluit un nou lăcaş de cult cu hramul "Sfântul Nicolae". În anul 1995, la iniţiativa mitropolitului Nestor Vornicescu, a pus umărul la ridicarea actualei catedrale din Craioviţa. A fost ani la rând protoiereu şi a slujit cu devotament administraţia bisericească. A ieşit la pensie la data de 1 noiembrie 1998.

Părintele Ion Sorescu s-a văzut împlinit în nepotul său, preotul Gabriel Sorescu, parohul Bisericii "Sfântul Nicolae" - Brânduşa, la a cărui formare a participat cu tot sufletul.

"Om al acţiunii, spirit viu şi modest"

Personalitatea părintelui Sorescu şi dăruirea cu care a slujit Sfânta Biserică vor rămâne vii în memoria tuturor celor care l-au cunoscut şi apreciat. "Preotul Ion Sorescu a fost un om cult şi cu prezenţă de spirit. Era renumit la conferinţele preoţeşti pentru luările sale de cuvânt şi pentru promptitudinea oferirii unui răspuns. A citit până în ultima clipă a vieţii. Studia Sfânta Scriptură zilnic şi era în stare, la 90 de ani, să recite ore întregi poezii de Eminescu, Vasile Voiculescu, Blaga şi alţi poeţi dragi lui. Ştia să poarte un dialog cu oricine, cunoscând un minim necesar din orice domeniu al ştiinţelor. Preotul Ion a fost un om al acţiunii, spirit viu şi modest. Era impresionant să-l vezi smerit, păşind prin porţile bisericii. Din nefericire, vârsta şi suferinţa şi-au spus cuvântul. Ultimele luni au fost petrecute mai mult în spital, unde s-a încercat tot ceea ce a fost omeneşte posibil. Datorită bolii, dar şi vârstei înaintate, preotul Ion Sorescu, cel mai vârstnic preot al Mitropoliei Olteniei, a plecat să slujească Împăratului Ceresc în ceruri vineri, ora 13:00, având alături de sine fiul, nora şi nepotul. Dumnezeu să-l odihnească şi Dumnezeu să-l ierte!", mărturiseşte părintele Gabriel Sorescu.