Sărbătoarea Sfintelor Paști la Catedrala Patriarhală

„Suntem în faţa lui Dumnezeu Cel veşnic lumânări sau făclii de Înviere. Şi după cum o făclie de Înviere arde încetul cu încetul, tot aşa şi viaţa noastră trece. Important este nu faptul că trecem prin lume, ci câtă lumină am adunat în sufletul nostru ca să devenim făclie de Înviere”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul de învăţătură rostit duminică, 16 aprilie, cu prilejul Învierii Domnului, cel mai mare praznic al creştinătăţii.

Sărbătoarea Învierii Domnului sau Sfintele Paşti a adunat la Catedrala Patriarhală, în comuniune de rugăciune şi bucurie duhovnicească, numeroşi credincioşi, care au primit şi anul acesta din partea Patriarhului României Sfânta Lumină adusă de la Ierusalim. În cuvântul de învăţătură, Întâistătătorul Bisericii noastre le‑a vorbit celor prezenți despre semnificațiile celei mai mari sărbători a creștinătății, precum şi despre importanţa gesturilor liturgice făcute de cler şi credincioşi în timpul sfintelor slujbe. „De ce slujba de Înviere nu se săvârşeşte în interiorul bisericii? Nu doar pentru că nu ar fi spațiu pentru toată lumea. Proclamarea Învierii lui Iisus Hristos, ca și vestirea morții Sale, după Denia din Sfânta și Marea Vineri, ne arată că atât moartea pe cruce a lui Hristos, cât și Învierea Sa nu s‑au făcut pentru Sine, ci pentru viața și pentru mântuirea întregii lumi. De aceea, înconjurăm biserica la sfârșitul Deniei Prohodului Domnului și ieșim în afara bisericii în noaptea de Paști. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este începutul învierii tuturor oamenilor și privește pe toți oamenii din toate timpurile și din toate locurile. Și pe cei care cred în El, și pe cei care nu cred în El. Învierea lui Hristos este începutul învierii de obşte sau începutul învierii universale. Învierea lui Hristos este pentru noi începutul viitorului ultim al nostru, pentru că omul nu a fost făcut pentru mormânt, ci pentru viață cerească veșnică. Învierea universală sau de obşte, la sfârşitul veacurilor, va fi darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru umanitate. Deci, învierea este un dar pentru toţi oamenii. Fericirea sau nefericirea veşnică depind de credinţa, pocăinţa şi faptele noastre, bune sau rele”, a evidenţiat ­Părintele Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a precizat că în noaptea de Paşti, deodată cu proclamarea Învierii Domnului, prevestim şi învierea de obşte, şi Judecata de Apoi.

În continuare, Patriarhul României a explicat troparul Sfintelor Paşti: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu‑le. „Această cântare este concentrarea întregii învățături a Bisericii privind Învierea lui Hristos și învierea noastră la sfârșitul veacurilor. Acest tropar pe care‑l vom cânta până la Înălţarea Domnului cuprinde trei părţi: este o mărturisire de credință, «Hristos a înviat din morţi», o tâlcuire, «cu moartea pe moarte călcând», și o profeție, «şi celor din morminte viaţă dăruindu‑le». Când cântăm Hristos a înviat din morţi, mărturisim adevărul central al credinţei noastre. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune: «Dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră». Fără Înviere, totul este absurd. Fără Înviere, creştinismul rămâne o simplă doctrină morală sau socială. Numai pentru că Hristos a înviat există un viitor ultim fericit pentru omenire şi pentru întreg universul. Tâlcuirea «cu moartea pe moarte călcând» ne arată că Învierea lui Hristos nu este reanimarea unui cadavru. Hristos Cel înviat nu revine la viața pământească, amestecată cu suferința și moartea. Învierea lui Hristos se deosebește de învierea lui Lazăr, pentru că Hristos nu mai moare niciodată. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui”, a spus Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh Daniel a mai explicat că Mântuitorul Hristos a biruit moartea nu fugind de ea, ci asumând‑o, „a biruit‑o din interiorul ei, a transformat‑o în Paște, în trecere spre viața veșnică. De aceea, în noaptea de Paști, noi cântăm: «Să se veselească cele cerești și să se bucure cele pământești că a făcut biruință cu brațul Său Domnul». Cu alte cuvinte, ­Hristos, din interiorul morţii, biruieşte moartea, adică o desfiinţează şi arată că este posibil ca omul, suflet şi trup, să trăiască veşnic. Hristos, cu moartea pe moarte călcând, ne dăruieşte o altă viaţă, viaţa veşnică. De aceea, în noaptea de Paşti cântăm în Canonul Învierii: prăznuim omorârea morţii şi începutul unei alte vieţi, viaţa veşnică”, a evidenţiat Patriarhul Bisericii noastre. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat apoi că ultima parte a troparului Învierii Domnului, şi celor din morminte viaţă dăruindu‑le, este profeţia că toţi vom învia în Hristos Iisus.

Preafericirea Sa a mai precizat că prin purtarea în mâini a lumânărilor și candelelor, cre­dincioșii reprezintă pe creștinii din toate locurile și din toate timpurile care au crezut în Hristos și care au cântat „Hristos a înviat din morți” de‑a lungul secolelor. „Lumânarea sau candela din mână este însăși viața noastră. Noi suntem făclii de Înviere, începând cu Botezul nostru, care s‑a numit şi luminare, sfinţire (...). Suntem chemaţi în aceste zile sfinte să răspândim lumină, pace şi bucurie în familie, în societate, în jurul nostru, ca să ne bucurăm împreună cu sfinţii proroci, apostoli, martiri, ierarhi, cu sfinţii din toate timpurile şi din toate locurile”, a spus Patriarhul României.

În încheierea cuvântului său, Întâistătătorul Bisericii noastre i‑a îndemnat pe credincioşi să nu‑i uite în aceste zile de sărbătoare pe cei săraci, bolnavi, suferinzi, îndoliaţi şi întristaţi.

A urmat apoi Sfânta Liturghie, care a fost săvârșită în Catedrala Patriarhală de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjuraţi de un sobor de slujitori. La final, credincioşii au primit „Sfintele Paşti”, Pastorala Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Învierea Domnului, precum şi produse tradiţionale de Paşti.