Sărbătorirea Sfântului Cuvios Gheorghe la ctitoria sa de la Cernica

În ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, vineri, 3 decembrie 2021, mănăstirea ilfoveană Cernica, unde se găsesc și cinstitele sale moaște, s-a aflat în sărbătoare. Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica mare, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, situată în ostrovul Cernicăi, de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Credincioși din Capitală, dar și din localitățile învecinate, au venit în număr mare să cinstească după rânduială moaștele Cuviosului Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, starețul care a reorganizat viața monahală de la aceste mănăstiri în veacul al 18-lea. Alături de racla cu sfintele sale moaște a fost așezată spre închinare în biserica mănăstirii și racla cu cinstitele odoare ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica.

Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, au făcut parte: părintele protosinghel Vasile Pîrjol, stareţul Mănăstirii Cernica; părintele protosinghel Iustin Bulimar, starețul Mănăstirii Plumbuita, părintele protosinghel Ioachim Ceauşu, stareţul Mănăstirii „Duminica Sfinţilor Români”, precum și alți slujitori.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a vorbit despre modul în care Sfântul Cuvios Gheorghe a reînnoit viața monahală a acestor două mănăstiri de lângă București după rânduiala Muntelui Athos: „În liniștea Muntelui Athos, Cuviosul Gheorghe a învățat rânduielile atonite, care sunt asemănătoare cu ale noastre, orarul slujbelor fiind diferit. Cea mai mare parte a rânduielilor atonite se săvârșesc noaptea. Într-o astfel de atmosferă s-a format acest sfânt. A devenit ierodiacon și a primit schima mare, ceea ce înseamnă că era deosebit de râvnitor. (…) La Mănăstirea Cernica s-a îngrijit în chip deosebit de viața monahilor. Le-a cerut viețuitorilor ascultare și iubire desăvârșită. Le spunea mereu să nu apună niciodată soarele asupra mâniei lor. Se adresa adeseori acestora vorbindu-le despre viața veșnică și le explica modul în care o pot dobândi monahii, îndemnându-i să fie râvnitori. Era un om al rugăciunii profunde. Învățat la Muntele Athos și la mănăstirile Dragomirna, Secu și Neamț cu multe slujbe de priveghere, a hotărât monahilor din această mănăstire o rânduială specială. Când obștea s-a înmulțit, le-a spus ca fiecare ieromonah să săvârșească măcar o priveghere pe an. Astfel, a stabilit un număr mare de privegheri oficiate la mari sărbători”, a reliefat Episcopul-vicar al Arhi­episcopiei Bucureștilor.

În cadrul slujbei, ierarhul a hirotonit un ierodiacon pe seama Mănăstirii Plumbuita din Capitală.