Slujbă de pomenire pentru Patriarhul Justinian Marina

Patriarhul Justinian Marina a fost pomenit în biserica Mănăstirii Radu Vodă din Capitală în ziua împlinirii a 42 de ani de la trecerea la Domnul. Slujba de pomenire a fost săvârșită marți, 26 martie, de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor la slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire Patriarh Justinian a făcut parte și arhimandritul Nectarie Șofelea, exarh administrativ al așezămintelor monahale din Arhiepiscopia Bucureștilor și stareț al Mănăstirii Radu Vodă. La momentul liturgic comemorativ au participat credincioși bucu­reșteni și elevi ai Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul” din București.

La finalul slujbei de pomenire, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat personalitatea celui de-al treilea Patriarh al României. „Pomenit de Biserica Ortodoxă Română la toate Sfintele Liturghii, alături de ceilalți întâistătători, Patriarhul Justinian este pomenit în mod special în acest loc pe care l-a iubit și l-a considerat de suflet. Aici venea adeseori, mai ales în ultimii 10 ani ai vieții și păstoririi sale. A fost un om al faptelor și, în acest an, în care Biserica noastră îi amintește pe preoții harnici, pe învățătorii și demnitarii care s-au implicat în viața comunităților românești, se cuvine să amintim că printre aceștia într-un loc de frunte se află Patriarhul Justinian. Mai întâi, în vremea slujirii sale ca preot în zona Râmnicului Vâlcii, a fost adeseori prezent în viața satului și a comunităților locale, după cum îl arată unele imagini slujind în parohii vâlcene sau la evenimente importante din viața oamenilor. A fost apoi implicat în vremea slujirii ca ierarh în Moldova și ca Patriarh începând cu anul 1948 printr-o lucrare socială deosebită, printr-un «Apostolat social», cum aveau să-l intituleze contemporanii și urmașii lui. Prezent în viața oamenilor sărmani, a familiilor cu mulți copii, a celor care treceau prin încercări și mai ales în viața familiilor preoțești care sufereau în urma trimiterii unor preoți misionari în temniță vreme îndelungată, în mod discret, el i-a ajutat fără ca nimeni să afle de inter­venția lui. Avea, în primul rând, o inimă de părinte. Unul dintre contemporanii săi spunea că în persoana lui s-a întâlnit un permanent dialog între acrivia omului de cancelarie, care lucra în administrație, și bunătatea părintelui duhovnicesc”, a spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bu­cureștilor. În continuare, ierarhul a vorbit despre legătura deosebită a Patriarhului Justinian cu lumea monahală. „Între așezămintele monahale ale Arhiepiscopiei Bu­cureștilor, care în vremea păstoririi sale era întinsă pe mai multe județe, aproape că nu a rămas mănăstire importantă pe care el să nu o fi refăcut, să nu o fi schimbat prin lucrările pe care le-a săvârșit. Mai ales cele din preajma cetății Bucureștilor, de lângă Târgoviște sau din județul Prahova vorbesc despre dragostea deosebită a marelui patriarh față de vetrele monahale”, a subliniat Preasfinția Sa. „Mănăstirea Radu Vodă îl cinstește în mod deosebit cu candelă nestinsă și cu flori așezate permanent întru amintirea acestui mare ierarh care a devenit, alături de cunoscuți voievozi ai Țării Românești, ctitorul care a refăcut așezământul monahal, salvându-l de la demolare și înfrumusețându-l după cum se vede”, a amintit în încheiere Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

Patriarhul de fericită amintire Justinian Marina a trecut la cele veșnice în 26 martie 1977 și își doarme somnul de veci în aștep­tarea învierii de obște în mormântul pe care și l-a pregătit încă din timpul vieții în naosul Bisericii „Sfânta Treime” a Mănăstirii ­Radu Vodă din București.