A început Postul Sfintei Mării

„Aleasă prin sfatul preştiutor şi înainte de veci al lui Dumnezeu, preînchipuită şi propovăduită înainte de naştere prin Duhul Sfânt“, cum spune Sfântul Ioan Damaschinul în „Dogmatica“ sa, Maica Domnului este cea mai cinstită între sfinţii Bisericii, fiindcă prin ea a încetat întristarea şi a răsărit Hristos, bucuria lumii. Postul închinat Adormirii Maicii Domnului, care tocmai a început, este un prilej de reflecţie asupra stării noastre duhovniceşti şi de reapropiere spirituală de Dumnezeu prin rugăciune şi fapte bune. Despre originea şi evoluţia acestui post în istoria Bisericii şi rânduiala liturgică pe care creştinii ortodocşi o urmează în cele două săptămâni de la începutul lunii august ne vorbeşte părintele Daniel Bărîcă, preot la Biserica „Buna Vestire“ din Capitală şi membru în Comisia de Liturgică a Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Maica Domnului - ajutătoarea tuturor celor care o cheamă în rugăciune Părinte Daniel Bărîcă, ce reprezintă Maica Domnului pentru cultul ortodox în general şi pentru viaţa creştinilor în special? Cum trebuie să parcurgă acest post credincioşii Bisericii? Fiind Mama Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului trebuie să i se acorde o cinstire deosebită. În cultul ortodox, după Persoanele Sfintei Treimi, cea mai înaltă cinstire se acordă Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. Noi avem posibilitatea în acest post, mai mult decât în celelalte perioade ale anului, deşi permanent noi trebuie să aducem rugăciuni Maicii Domnului, să ne apropiem duhovniceşte mai mult de ea, să ne spălăm de păcatele noastre. E nevoie să trăim mai aproape de Dumnezeu şi, cu ajutorul Maicii Domnului, acest lucru este mai uşor. Ea este ocrotitoarea tinerilor, a copiilor. Ea sprijină pe cei căsătoriţi. Este ajutătoare celor necăjiţi. E bucuria celor întristaţi, aşa cum o mărturiseşte unul dintre Acatistele închinate ei. Ea e ajutătoarea tuturor celor ce o cheamă în rugăciune. Trebuie să postim pentru a recâştiga, cum spun Sfinţii Părinţi, raiul pierdut. Totodată, într-o lume în care este vădită influenţa diavolului asupra oamenilor, trebuie să postim pentru că „acest neam al diavolilor iese numai cu post şi cu rugăciune“, aşa cum ne spune Mântuitorul Hristos. Este bine ca toţi creştinii ortodocşi să cerceteze biserica, să se spovedească şi să se împărtăşească în această perioadă a Postului Adormirii Maicii Domnului. Astfel vom ajunge la comuniunea mai deplină cu Hristos, prin Maica Sa. Creştinii ortodocşi tocmai au intrat în Postul Sfintei Maria. Cum s-ar încadra această perioadă între formele de preacinstire acordate Maicii Domnului? Postul Adormirii Maicii Domnului este una dintre formele de preacinstire a Maicii Domnului. Lui Dumnezeu îi acordăm o cinstire absolută sau latria, Maicii Domnului îi acordăm preacinstire sau supravenerare, iar celorlalţi sfinţi - cinstire. Trebuia să existe o formă deosebită de cinstire a Maicii Domnului în raport cu ceilalţi sfinţi, pentru că, aşa cum mărturisim în rugăciunile şi slujbele noastre, ea este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii“. Maica Domnului este Maica Vieţii, cea care a născut pe Hristos Mântuitorul şi care ne ajută la mântuire prin rugăciunile de mijlocire către Fiul său, Biruitorul morţii. Noi, ortodocşii, ţinem acest post în cinstea Maicii Domnului pentru a ne pregăti duhovniceşte să întâmpinăm marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului şi a trecerii ei cu trupul la cer. După Tradiţia ortodoxă, însăşi Maica Domnului s-a pregătit pentru trecerea ei la cele veşnice prin post. După Sfântul Simeon al Thesalonicului („Patrologia Graeca 155, col. 901“), acest post este ţinut pentru a cinsti şi mai mult cele două praznice care sunt în această perioadă, adică Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Hristos (6 august) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august). Prima sărbătoare este dătătoare de lumină, iar a doua este aducătoare de milostivire şi de mijlociri înaintea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Acest post este, în Biserica Ortodoxă, după cel al Paştilor şi al Crăciunului, al treilea ca însemnătate. Pe toate cele patru posturi se clădeşte spiritual biserica fiecărui creştin ortodox, ca pe patru stâlpi ai urcuşului anual către mântuire. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Oare nu ştiţi că voi sunteţi biserică a Duhului Sfânt şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?“ (I Cor. 3, 16). Această biserică a sufletului nostru trebuie înălţată prin anumite rânduieli bisericeşti, iar postul ajută la înălţarea spirituală a sufletului nostru. Postul Sfintei Maria sau al Sfintei Mării, aşa cum este el cunoscut în popor, începe la 1 august şi se sfârşeşte în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august). Anul acesta are o specificitate, postul începând cu o zi mai înainte, pentru că vineri, 31 iulie, este tot zi de post şi se lasă sec în seara zilei de joi, 30 iulie. Postim de mâncărurile „de dulce“ (carne, lactate, peşte). Anul acesta, praznicul Adormirii Maicii Domnului cade sâmbăta, deci se poate mânca de dulce în ziua praznicului, dar în anii în care sărbătoarea cade miercuri sau vineri, se dezleagă numai la peşte, untdelemn şi vin în această zi. „La început, sărbătorile închinate Maicii Domnului nu se deosebeau de praznicele împărăteşti“ Ce puteţi spune despre originea Postului Adormirii Maicii Domnului? Din ce secol este consemnată această rânduială? Care a fost evoluţia ei de-a lungul timpului? Trebuie menţionat că Postul Adormirii Maicii Domnului a fost stabilit ca formă de preacinstire a credincioşilor faţă de Maica Domnului. După Tradiţia Bisericii, Născătoarea de Dumnezeu s-a pregătit pentru trecerea cu trupul la cer printr-un post deosebit, după cum am spus. Ca vechime, Postul Sfintei Maria este cel mai nou dintre toate cele patru posturi. Originea lui a fost fixată în secolul al V-lea după Hristos. La început, sărbătorile închinate Maicii Domnului nu se deosebeau de praznicele împărăteşti ale Mântuitorului Hristos. Ulterior, ca un răspuns al Bisericii creştine împotriva ereziilor, a trebuit - prin Sinoadele Ecumenice al III-lea (din 431, de la Efes) şi al IV-lea (ţinut la Calcedon, în 451) - să se stabilească dogma privind persoana Maicii Domnului, care a fost recunoscută ca Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară la Sinodul al III-lea. La Calcedon a fost stabilit că Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel adevărat, a avut două firi, cea dumnezeiască şi cea omenească, Maica Domnului născându-L pe Hristos cu trup după firea omenească, iar nu după cea dumnezeiască. Putem considera că secolul al V-lea reprezintă momentul în care s-au definitivat dogmele privitoare la Maica Domnului şi, odată cu aceasta, sărbătorile şi cultul acordat Sfintei Fecioare Maria au căpătat o importanţă deosebită, stabilindu-se şi Postul Adormirii Maicii Domnului. Iniţial, acest post nu avea nici asprimea, nici durata celui din ziua de astăzi Nici felurile postirii nu erau peste tot la fel în Biserica Răsăritului. În părţile Antiohiei, ne referim deci la Siria, se postea o singură zi, pe 6 august, deci la praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului. La Constantinopol se postea patru zile, iar la Ierusalim opt zile. Nu era uniformitate în privinţa duratei lui. Unii creştini din Răsărit posteau întreaga lună august, de aceea postul se numea postul lunii august, după cum ne spune Canonul al III-lea al lui Nicolae I Misticul, patriarhul Constantinopolului. Alţii posteau în luna septembrie, cum se întâmplă în Apus până astăzi. Alţii nu posteau deloc, socotind un moment de bucurie mutarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Pentru a se realiza o uniformizare în întreaga Ortodoxie în legatură cu ţinerea acestui post, în secolul al XII-lea, la 1166, într-un sinod local ţinut la Constantinopol, condus de patriarhul ecumenic Lucas Hrysoverghis, s-a hotărât ca acest post să fie ţinut începând cu 1 august şi terminând cu ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august), rânduiala tipiconală fiind ulterior adoptată în toată Biserica Ortodoxă. De fapt, Tipicul grecesc de la Messina, din 1131, localitate situată în nordul Siciliei, provincie sudică a Italiei, unde locuiau mulţi ortodocşi mai ales de origine greacă (să nu uităm că, pentru multe veacuri, sudul Italiei se numea „Grecia mare“, ca urmare a numărului mare de locuitori greci), prevedea această durată a postului în perioada stabilită la Sinodul mai sus amintit, iar hotărârea Sinodului de la Constantinopol este clar că s-a bazat pe acest tipic grecesc. Avem o singură dezlegare la peşte în această perioadă Ce are specific acest post din punct de vedere tipiconal? Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, dar pentru că anul acesta 31 iulie este în zi de vineri, se lasă sec în seara zilei de 30 iulie adică joi, aşa cum am spus. Postul Sfintei Mării este mai aspru decât cel al Crăciunului sau al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în sensul că Tipicul cel Mare şi Învăţătura privind posturile din Ceaslov recomandă ajunare luni, miercuri şi vineri până la ceasul al IX-lea, adică până la ora 15, când se consumă mâncare uscată. Marţi şi joi se mănâncă fără ulei, iar sâmbăta şi duminica se dă dezlegare la untdelemn şi vin. Această prevedere este mai aspră. Există o precizare însă în Pravila Mare (glava 385), care dă dezlegare la untdelemn şi vin nu doar sâmbăta şi duminica, ci şi pentru zilele de marţi şi joi din această perioadă. Avem o singură dezlegare la peşte în această perioadă, cu ocazia praznicului împărătesc al Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos. După cum ştim, postul aspru se ţine, în primul rând, la mănăstiri. Dar fiecare credincios trebuie să ţină postul, cum ne îndeamnă Biserica, având, desigur, în vedere şi starea de sănătate a fiecăruia şi recomandările preotului duhovnic. Postul trupesc trebuie să includă şi înfrânarea de la celelalte păcate trupeşti. De o deosebită importanţă este şi postul su-fletesc, adică înfrânarea de la păcatele făcute cu gândul şi cu vorbele: hula, vorbele urâte, clevetirea (bârfa), citirea sau privirea la lucruri imorale. Desigur, înfrânarea de la aceste ultime păcate enumerate nu se limitează la perioadele posturilor, ci trebuie permanent respectate. O altă rânduială, pe care o prevede Biserica noastră, este aceea a săvârşirii, în fiecare seară, în bisericile de enorie şi la mănăstiri, alternativ, a celor două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov, împreună cu slujba Vecerniei. Cele două Paraclise sunt rugăciuni stăruitoare adresate Maicii Domnului, care se încadrează între formele de preacinstire ale Născătoarei de Dumnezeu. Se obişnuieşte ca, în ajunul praznicului, să se săvârşească slujba Vecerniei împreună cu Prohodul Maicii Domnului, care se cântă de către toţi credincioşii. Trebuie menţionat că sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este socotită de mai mulţi teologi drept „Paştele verii“, fiind sărbătoarea cea mai cunoscută în popor din acest anotimp şi cea mai importantă din cele închinate Născătoarei de Dumnezeu. După cum bine ştim, mai avem încă trei sărbători mari închinate Maicii Domnului: Buna Vestire, Naşterea Maicii Domnului şi Intrarea în Biserică. În privinţa asprimii acestui post, Postul Maicii Domnului se aseamănă cu cel al Paştilor şi trebuie menţionat că, în această perioadă, nu se săvârşesc nunţi. La greci, slujba Vecerniei însoţită de cea a Paraclisului Maicii Domnului - în fiecare zi a postului Există vreo diferenţă tipiconală la celelalte Biserici Ortodoxe în acest post? În Biserica Greacă, în care am slujit mai mult timp, nu sunt modificări, pe parcursul celor două săptămâni de post săvârşindu-se zilnic în fiecare biserică slujba Vecerniei însoţită de cea a Paraclisului Maicii Domnului. În foarte multe lăcaşuri este pusă în mijlocul naosului icoana Maicii Domnului. În insula Tinos, spre exemplu, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adună la acest praznic mulţimi impresionante de oameni care vin cu vapoarele în ziua sărbătorii şi lumea venită se închină cu credinţă, cerând ajutor pentru tămăduire sufletească şi trupească. De asemenea, la orice biserică ce are hramul Maicii Domnului, la sfârşitul slujbei Vecerniei, înainte de apolis, se face procesiune cu icoana Maicii Domnului în întreaga parohie, participând toţi credincioşii şi rugându-se pentru ajutorul lor sufletesc şi trupesc. Una dintre cele mai mari mănăstiri din Muntele Athos, Iviron, care păstrează cea mai cunoscută icoană a Maicii Domnului, numită „Portăriţa“, îşi serbează hramul său pe 15 august. Vorbiţi despre evlavia pe care monahii athoniţi o arată faţă de cea numită de ei Stareţa Sfântului Munte. Muntele Athos este socotit în lumea greacă, şi nu numai, drept „Grădina Maicii Domnului“. Călugării de acolo, între care mulţi români, au o evlavie deosebită către Stăpâna acestui loc. La foarte multe mănăstiri sunt icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, după cum vedem la Iviron, unde este icoana Portaitissa, sau la Pantocrator. La această ultimă mănăstire există icoana Născătoarei de Dumnezeu „Gorgoipikoos“ (Maica Domnului care ascultă şi împlineşte repede şi împlineşte rugăciunile credincioşilor) în picioare, în mărime naturală, rugându-se Mântuitorului Hristos cu mâinile întinse. De asemenea, mai sunt alte mănăstiri care au icoane făcătoare de minuni cu Maica Domnului, Dochiariu, Filotheou, Hilandar. La toate aceste praznice, care au şi procesiuni cu icoanele Maicii Domnului, participă şi mulţi credincioşi din afara Athosului, dar numai bărbaţi, pentru că femeile nu intră în Athos.