A noua planetă, deocamdată doar bănuită

Un articol de: Dan Cârlea - 19 Martie 2016

Poveştile cu iz romantic asemănătoare celei din piesa de teatru „Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, despre existenţa sau inexistenţa unui corp ceresc, nu sunt deloc rare în astronomie. Dar poate cea mai apropiată de noi (în distanţe cosmice, desigur) este ipotetica „A noua planetă” a Sistemului Solar, numită de savanţi şi „Planeta Phattie”, care s-ar afla - după cum cred unii cercetători - la marginea sistemului solar. Interesul ştiinţific pentru această planetă ipotetică este o chestiune foarte actuală, chiar în luna ianuarie a acestui an cercetători de la Institutul de Tehnologie din California au anunţat că au descoperit noi dovezi despre existenţa planetei despre care se crede că orbitează în jurul Soarelui între 10.000 şi 20.000 de ani. Masa acestei planete ar fi de zece ori mai mare decât a Pământului, iar argumentul indirect pe care savanţii îl au pentru a bănui existenţa ei este mişcarea a 13 obiecte cereşti din Centura Kuiper (centura de materie primordială ce înconjoară Sistemul Solar, ca un disc, extinzându-se de la orbita planetei Neptun până mult în afara Sistemului Solar), mişcare ce se petrece în aşa fel încât obiectele par a suporta acţiunea gravitaţională a unui mare corp ceresc.

Distanţa enormă până la zona în care se bănuieşte că s-ar afla această planetă gazoasă, având o talie între Terra şi Neptun, face imposibilă observarea cu orice telescop actual. Cercetătorii au şi o doză importantă şi sănătoasă de scepticism în această chestiune, atrăgând atenţia: în lipsa unor observări directe, nu pot fi date verdicte, oricât de exotic ar fi subiectul pentru presă, motivele mişcării speciale a celor 13 corpuri cereşti putând fi şi altele. Dacă este să ne lăsăm măcar puţin furaţi de exotismul existenţei acestei planete încă doar bănuite, atunci gândul fuge la survolarea ei de către o sondă spaţială, lucru ce s-a putea întâmpla – desigur, după ce existenţa planetei ar fi certificată – cel mai repede prin anul 2085, iar dacă planeta s-ar afla în cel mai îndepărtat loc de Soare, sonda ar putea ajunge la ea în circa 350 de ani.