Aconitum, cel mai frecvent recomandat remediu homeopatic

Vom prezenta, în acest număr, un remediu strict necesar fiecărei familii, Aconitum, pe care e bine să-l aveţi la îndemână în orice situaţie

Pe perioada tratamentului cu remedii homeopatice, este bine să evitaţi unele băuturi sau alimente cu aromă puternică. Chiar dacă veţi obţine rezultate foarte bune prin administrarea acestor remedii, este bine să contactaţi cât mai repede posibil medicul de familie, unde veţi fi informat şi îndrumat corect. Este bine să acordaţi o atenţie importantă tuturor semnelor clinice şi psihice înainte de administrarea remediului, pentru a face o alegere corectă. Remediile homeopatice nu trebuie atinse cu mâna, pentru aceasta folosiţi căpăcelul flaconului, administrând trei-patru granule sublingual, aşteptând să se topească. După administrarea remediului, este bine să aşteptăm pentru a observa evoluţia pacientului. Dacă pacientul este în tratament cu medicaţie prescrisă de medic, aceasta nu trebuie întreruptă. Aconitum este remediul acut cel mai des prescris în homeopatie. El face parte din regnul vegetal, fiind obţinut din planta omag (aconitum napellus). Sucul acestei plante este mortal, fiind utilizată, în decursul istoriei, ca otravă pentru săgeţile de vânătoare. Hahnemann şi succesorii săi au utilizat-o, pe scară largă, ca un remediu homeopatic pentru febre şi afecţiuni acute cu durere severă. Acest remediu este, de obicei, necesar la debutul guturaiului şi tusei, în afecţiuni oculare şi faringiene, cu simptome de inflamaţie şi infecţie. Aconitum poate fi administrat în stări de frică şi anxietate, de exemplu, în atacuri de panică, cu amorţeli şi furnicături în corp. Simptome şi indicaţii ale remediului Aconitum Ca o caracterizare generală a acestui remediu avem: debut brusc al bolii, fenomene congestive locale intense, reacţii febrile, sete vie. Simptomele şi semnele generale sunt senzaţie de căldură generală şi de rece în regiunea dureroasă, agitaţie psihică şi anxietate, teamă de moarte, nevralgii (mai ales facială), cu senzaţia de furnicături în teritoriul afectat; bolnavul are o mare intoleranţă faţă de durere, migrenă însoţită de fenomene congestive (frisoane, facies roşu, lăcrimare, conjuctive roşii). În ceea ce priveşte tegumentele şi mucoasele se observă o mare uscăciune a acestora, cu absenţa transpiraţiilor, însoţite de o tuse seacă, coriză, fiind afectată jumătatea superioară a plămânului stâng. La nivelul cordului, apar palpitaţii, durere precordială, creşte tensiunea arterială cu un puls plin şi puternic. În ceea ce priveşte aparatul digestiv, putem avea o gastrită acută cu uscăciunea mucoasei cavităţii bucale, colici abdominale violente, care obligă bolnavul să se aplece în faţă; mai putem avea diaree apoasă, furnicături ale limbii, sete intensă. Acest remediu va fi necesar de fiecare dată în caz de stres brutal, fizic (frig uscat) sau psihic (frică bruscă), care se abate asupra pacientului şi realizează o „fugă” energetică masivă, responsabilă de tot felul de boli (laringite acute, bronşite, diaree). Ca o caracteristică generală a acestui remediu, suferinţa va fi însoţită de agitaţie, angoasă şi de faptul că apare înaintea miezului nopţii (de la ora 23.00 până la miezul nopţii) şi mai rar înaintea prânzului. La acest remediu, agravarea poate apărea seara şi noaptea, întins pe partea afectată, într-o cameră încălzită, la muzică, la fum de tutun, vânt uscat şi rece. În aer liber, pacientul se simte bine. Indicaţi principale ale acestui remediu: în tulburări acute, cauzate adesea de şoc, frică sau de modificările bruşte ale condiţiilor climatice, teama de moarte în caz de boală, în special pentru femeile care se tem de moarte în timpul travaliului, dureri intense şi parestezii.