Prevenția în bolile rare: ce poate afla genomica înainte de simptome

Aproximativ 300 de milioane de oameni din lume trăiesc cu o boală rară. Majoritatea acestor afecțiuni au cauze genetice. În unele cazuri, boala apare prin modificări „de novo”. Alteori, modificările genetice se transmit fără manifestări generații întregi.

Vestea bună este că genomica, analiza extinsă a ADN-ului, poate identifica riscul înainte de primele semne, câștigând timp pentru monitorizare, tratament precoce și decizii informate.

Un prim pilon al prevenției este screeningul purtătorilor. Numeroase boli rare apar când copilul moștenește două copii modificate ale aceleiași gene, câte una de la fiecare părinte. Purtătorii sunt, de regulă, sănătoși și, fără testare, nu știu că pot transmite modificarea genetică. Dacă ambii parteneri sunt purtători pentru aceeași boală, consilierea genetică deschide opțiuni concrete: monitorizare, diagnostic prenatal sau fertilizare in vitro cu testare embrionară, unde este disponibilă.

Al doilea pilon este screeningul neonatal. În primele zile de viață, câteva picături de sânge pot depista afecțiuni tratabile, de la fenilcetonurie la hipotiroidism congenital, înaintea simptomelor, prevenind dizabilități ireversibile. Tot mai multe programe pilotează extinderea prin tehnologii genomice capabile să identifice, dintr-o singură recoltare, sute de boli pentru care există intervenții timpurii.

Pentru familiile cu un diagnostic de boală rară deja stabilit, testarea „în cascadă” a rudelor apropiate permite identificarea purtătorilor sau a persoanelor la risc.

Informația genetică poate contribui și la alegerea unui tratament mai sigur. Unele variante influențează răspunsul la medicamente și cresc riscul reacțiilor adverse severe. Identificarea lor înainte de tratament poate ghida alegerea medicamentului sau ajustarea dozei.

Epigenetica studiază reglarea activității genelor fără schimbarea secvenței ADN-ului. Dereglarea acestor mecanisme poate cauza boli rare. Unele afecțiuni genetice prezintă tipare epigenetice caracteristice, detectabile în sânge, care pot clarifica diagnosticul când analiza secvenței ADN este neconcludentă.

Testarea genetică are însă și limite: un rezultat negativ nu exclude întotdeauna boala, iar o variantă genetică nu înseamnă automat boală. Interpretarea împreună cu un specialist în genetică medicală, în contextul istoricului personal și familial, orientează pașii următori.

Și în România, informarea și consilierea, rețelele centrelor de expertiză și proiectele de screening pentru testare genetică adresate grupurilor vulnerabile sprijină diagnosticul și managementul bolilor rare. Extinderea acestor servicii poate aduce beneficiile preventive ale genomicii la timp pentru mai multe familii. 

Autorii fac parte din echipa Institutului de Cercetare-Dezvoltare în Genomică din București.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București)