Adagio de Tomaso Albinoni, în ruinele de la Dresda

Compozitorul Italian Tomaso Albinoni s-a născut la Veneţia, în 1671, într-o familie înstărită, tatăl său fiind un prosper comerciant de hârtie. Această situaţie bună l-a ajutat să-şi cultive talentul muzical, studiind vioara şi canto. El este cunoscut îndeosebi pentru opera „Adagio în Sol Minor“, însă această compoziţie este de fapt o încercare de reconstituire realizată de Remo Giazotto după un fragment neterminat al lui Albinoni, găsit în ruinele Bibliotecii din Dresda, distrusă în urma bombardamentului aliat de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial - ocazie cu care s-au pierdut multe opere ale lui Albinoni. 

 

A intrat în atenţia iubitorilor de muzică ai vremii în anul 1694, când i-a dedicat cardinalului Pietro Ottoboni - un susţinător al compozitorilor şi strănepot al papei Alexander VIII -, opera „Opus 1“. În anul 1700 a fost angajat ca violonist de către Ducele de Mantua Fernando Carlo, căruia i-a dedicat o colecţie de piese instrumentale - „Opus 2“. 

 

În curând a devenit faimos în toate oraşele importante din Italia, şi activitatea sa de compozitor a continuat în ritm susţinut. 

 

În anul 1722, principele Bavariei Maximilian II Emanuel l-a invitat să conducă Opera Princiară. Despre finalul vieţii sale nu se ştie cu precizie, dar faptul că în anul 1742 a fost publicată în Franţa, sub titulatura de postumă, o colecţie de sonete pentru vioară sugerează că marele compozitor era deja mort. Conform unei înregistrări din documentele Parohiei San Barnaba - locul naşterii compozitorului -, un Tomaso Albinoni ar fi decedat în anul 1751, dar avea vârsta de 84 de ani. Se bănuieşte că vârsta trecută în acte era greşită, căci coincidenţa de nume şi de loc ar fi prea mare ca să fie vorba de o altă persoană. (Dan Cârlea)