„Adoraţia magilor“

Naşterea Domnului, închinarea sau adoraţia magilor, călătoria celor trei magi călăuziţi de stea, fuga în Egipt, toate acestea sunt teme care au preocupat artiştii din toate timpurile, nu doar iconarii sau pictorii de biserici. 

 

În partea răsăriteană a lumii creştine s-a dezvoltat mai mult arta icoanei, bazată pe respectarea unor erminii ce vin din împroprierea învăţăturilor şi mesajului evanghelic, în vreme ce apusenii s-au îndreptat către arta din afara spaţiului eclesial, liberă oarecum de canoane. 

 

O remarcabilă lucrare de artă este „Adoraţia magilor“, pictată de Sandro Botticelli în ajunul anului 1475, care se păstrează astăzi în Galeriile Uffizi din Florenţa. 

 

Spirit religios, poate prea rigid spre finalul vieţii dacă ne gândim că îl admira pe înfierbântatul şi asprul predicator Savonarola, Botticelli a realizat cinci picturi cu tema adorării magilor. Lucrarea la care ne referim aici a fost pictată la comanda unui om bogat şi influent, Gaspare di Zanobi del Lama, pentru a împodobi cu ea capela sa funerară „Santa Maria Novella“ din Florenţa. 

 

Ieslea este formată din blocuri mari de piatră, acoperişul este simplu, de lemn, Fecioara Sfântă are un aer de meditaţie, ca în toate lucrările lui Botticelli, bătrânul Iosif priveşte angelic scena adoraţiei. Cu toate acestea, întreaga compoziţie apare într-o oarecare contradicţie cu ceea ce ştim despre umilele condiţii în care S-a născut Iisus. La pictorii din acea vreme, însă, era ceva obişnuit să portretizeze diverşi oameni celebri ai urbei, fie guvernatori, fie feţe politice ori nobili influenţi, ceea ce presupunea şi pictarea lor în locuri şi mai ales în veşminte preţioase. Specialiştii în domeniu consideră că apar aici portretizaţi cel puţin trei membri ai familiei de Medici. În personajul cu părul negru poate fi recunoscut Lorenzo Magnificul, iar în stânga, într-un grup de 10 personaje elegante, un tânăr cu spadă se pare că este Giuliano de Medici, care fusese protagonistul unui turnir în chiar anul pictării scenei. Persoana a doua din stânga, cu pălărie roşie, este filozoful umanist Pico della Mirandola, iar ultimul din dreapta, în mantie portocalie, este însuşi Botticelli. 

 

Se pare că această pictură i-a crescut mult cota lui Botticelli, întrucât după încheierea ei a fost chemat, alături de alţi artişti consacraţi ai vremii, precum Perugino, Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Signorelli, să picteze câteva scene din Capela Sixtină. 

 

Sandro Botticelli a realizat destul de multe scene religioase, potretizând diverşi sfinţi, dar mai ales Madone. De altfel, în picturile lui Botticelli, Fecioara este plină de maiestuozitate, de graţie, având un chip ce trădează o meditaţie tainică. Este redată totdeauna în veşminte roşu închis cu albastru. 

 

Sandro Botticelli s-a născut la Florenţa în anul 1445, fiind un reprezentant de seamă al Renaşterii. Este cunoscut mai ales prin lucrările „Naşterea lui Venus“ şi „Primăvara“. A murit în 1510, la Florenţa.