Aducerea moaştelor Sfântului întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare

Sfântul Ştefan fiind ucis cu pietre de către evrei, cinstitul său trup a fost aruncat spre hrană câinilor şi fiarelor sălbatice, stând neîngropat două zile şi o noapte. Gamaliel, un mare învăţător de Lege din Ierusalim, a trimis slujitori care, ridicând trupul Sfântului Arhidiacon Ştefan, l-au îngropat în Cafargamala, care se tâlcuieşte „satul lui Gamaliel”. În zilele Împăratului Constantin cel Mare, când Biserica scăpase de persecuţii, printr-o minune s-au aflat moaştele Sfântului Ştefan care au fost aşezate spre cinstire în Biserica Sfintei Învieri din Ierusalim. Peste puţină vreme, un mare dregător din Constantinopol, Alexandru, împreună cu soţia sa Iuliana, a venit la Ierusalim.

Văzând ei minunile care se făceau de către Sfântul Arhidiacon Ştefan, au zidit în sfânta cetate o biserică frumoasă pe care au închinat-o lui şi i-au mutat sfintele moaşte în ea. Alexandru a fost înmormântat lângă Sfântul Ştefan, iar soţia sa, dorind să plece la Constantinopol, în loc să ia rămăşiţele soţului ei a luat moaştele sfântului. Acestea au fost recuperate de împărat, care, zidind o biserică cu hramul Sfântului Ştefan, a pus moaştele Întâiului Mucenic acolo, întru slava lui Dumnezeu.