Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont

Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 19 Septembrie 2026

Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont (✝276) au trăit în timpul împăratul Probus (276‑282). Antiohia era condusă de dregătorul Eliodor. În timpul sărbătorii păgâne dedicate zeului Apolo, din afara cetăţii, au venit în Antiohia Trofim şi Savatie. Aceştia erau creştini. Văzând serbările dedicate acestei zeităţi păgâne, au refuzat să participe la această sărbătoare păgână. Ei au spus că sunt creştini „şi nu se cade să participăm la ospeţe păgâneşti". Auzind cele spuse de ei, dregătorul Eliodor a ordonat arestarea lor.

„Aducând întâi pe Trofim, acesta a mărturisit cu îndrăzneală credinţa în Hristos. Dregătorul s‑a umplut de mânie şi, dezbrăcându‑l, a poruncit să fie bătut fără milă cu toiege, încât s‑a roşit pământul de sângele lui. Apoi cu unelte ascuţite strujindu‑i trupul până la oase, l‑a aruncat iar în temniţă. A fost adus, după aceea, fericitul Savatie, care, după mărturisirea credinţei înaintea dregătorului, a fost spânzurat şi strujit cu unghii de fier atât de mult, încât, pe când îl aduceau înapoi în temniţă, şi‑a dat duhul. Rămas singur, Trofim a fost trimis să îndure mucenicia în câmpul Sinadelor, din Frigia. Pe când se afla în temniţă şi aştepta sărbătoarea, l‑a cunoscut pe Dorimedont, un tânăr bărbat creştin, din sfatul cetăţii, care în taină îi cerceta pe cei răniţi pentru credinţă, în închisoare. Faptele acestuia au fost descoperite la un moment dat şi, întrebat de crudul dregător Dionisie al Sinadelor, Dorimedont a mărturisit fără teamă credinţa lui în Hristos. Pentru că nu a cedat ameninţărilor, a fost dat la chinuri. I‑au rupt pielea de pe faţă cu unghii de fier, i‑au dezrădăcinat dinţii, l‑au ars cu foc, iar lui Trofim i‑au scos ochii. La urmă, i‑au osândit pe amândoi să fie daţi spre mâncare fiarelor, în priveliştea întregului popor. Au fost aduşi o ursoaică, un leopard şi un leu, care, însă, se purtau blând cu ei. Fiind acuzaţi de vrăjitorie, dregătorul i‑a osândit să li se taie capetele cu sabia” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).