Sf. Cuv. Mărturisitor Sofian de la Antim; Sf. Mare Mc. Eufimia; Sf. Mc. Meletina şi Ludmila

Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim (†2002) s-a născut în Basarabia, în satul Cuconeştii-Vechi, la 7 octombrie 1912. Din botez a primit numele Serghie. La 14 ani, a intrat ca frate la Schitul „Sfânta Treime”-Rughi, aproape de Soroca. Aici a stat timp de doi ani. Episcopul Visarion Puiu al Hotinului l-a luat ca ucenic la episcopie, unde a lucrat la Cancelarie. Preasfinţitul Visarion l-a trimis ca elev la Şcoala de cântăreţi bisericeşti de la Mănăstirea Dobruşa. Aici a rămas timp de doi ani. În anul 1932 a fost trimis să urmeze cursurile Seminarului Monahal de la Mănăstirea Cernica. Aici a studiat timp de opt ani. La slujba Privegherii pentru sărbătoarea Naşterii Domnului din anul 1937, fratele Serghie a fost tuns în monahism la Mănăstirea Dobruşa, primind numele de Sofian. În anul 1939, a fost chemat în Episcopia de Bălţi, unde a fost hirotonit ierodiacon de către Episcopul Tit Simedrea. A slujit pentru câteva luni la mănăstirea de maici Japca, apoi s-a întors la Mănăstirea Dobruşa, unde a condus atelierul de pictură.

După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, în 1940, Cuviosul Sofian a trecut Prutul şi s-a stabilit în obştea Mănăstirii Căldăruşani. A studiat atât la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, cât şi la Facultatea de Teologie. În perioada studenţiei, s-a închinoviat la Mănăstirea Antim. În Duminica Sfântului Ioan Scărarul din anul 1945, a fost hirotonit ieromonah.

În această perioadă au început, la Mănăstirea Antim, întâlnirile cu caracter isihast şi mărturisitor ale mişcării duhovniceşti Rugul Aprins. În 1947, Cuviosul Sofian a fost hirotesit duhovnic şi protosinghel, primind şi atestatul de pictor bisericesc. Câţiva ani a predat la Seminarul de la Mănăstirea Neamţ. În anul 1950, a primit stăreţia Mănăstirii Antim, unde s-a îngrijit de continuarea lucrărilor de restaurare, dar şi de săvârşirea slujbelor zilnice şi de dăinuirea obştii mănăstirii, într-o vreme grea pentru Biserică. În anul 1951, după încheierea lucrărilor de pictură la paraclisul Mănăstirii Antim, a fost hirotesit arhimandrit. În luna iunie din anul 1954, l-a primit pentru două săptămâni în obştea Mănăstirii Antim pe Cuviosul arhimandrit Cleopa Ilie. În acelaşi an, Părintele Sofian a fost rânduit stareţ la Mănăstirea Plumbuita, unde a dus la bun sfârşit lucrările de restaurare. În această perioadă, a pictat bisericile mănăstirilor Saon şi Negru Vodă.

În iunie 1958, Părintele Sofian a fost arestat de puterea comunistă, împreună cu cea mai mare parte a membrilor mişcării Rugul Aprins, fiind condamnat la 16 ani de muncă silnică, şi a suferit în închisorile de la Bucureşti, Jilava, Aiud, Galaţi şi Balta Brăilei. În anul 1964, părintele Sofian a fost eliberat, după şase ani şi 43 de zile de temniţă grea, şi s-a întors la Mănăstirea Plumbuita, lucrând ca pictor bisericesc la Atelierele Patriarhiei şi ca restaurator la mai multe biserici din Capitală. În 1968, Patriarhul Justinian l-a rânduit din nou stareţ al Mănăstirii Antim. Alături de ucenicii săi a pictat bisericile Bumbăcari şi Doamna Oltea din Bucureşti, Slatina din judeţul Suceava, catapeteasma bisericii din Guşteriţa-Sibiu, Mănăstirile Radu Vodă şi Dealu şi încă trei biserici în Liban şi Siria.

Pentru activitatea sa misionară de la Mănăstirea Antim, Cuviosul arhimandrit Cleopa Ilie l-a numit Apostolul Bucureştilor. Cuviosul Sofian s-a mutat la Domnul, cu pace, în chilia sa de la Mănăstirea Antim, în ziua de 14 septembrie 2002, la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, şi a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Căldăruşani.