Sf. Ier. Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei; Sf. Mc. Ripsimia şi Gaiani

În Istoria Bisericii, primul regat creştin este cel al Armeniei, datorită misiunii Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul. El este „luminătorul cel dumnezeiesc” care i-a învăţat şi păstorit pe armenii care au primit Evanghelia lui Hristos, pe care a adus-o pe meleagurile lor.

Sfântul Grigorie „s-a născut în Armenia Mare, pe la anul 257, într-o familie înrudită cu dinastia imperială a Arsacizilor. Dar, din pricina tulburărilor din acea vreme, părinţii săi au fost ucişi, iar el, copil fiind, a găsit scăpare în Cezareea Capadociei şi a fost crescut în credinţa creştină, în care s-a botezat. Mai târziu s-a căsătorit cu o creştină pe nume Miriam, de asemenea de neam armean, cu care a avut doi copii: Vartanes şi Aristakes. Crescându-şi copiii în dreapta credinţă, Grigorie şi soţia lui s-au hotărât să devină monahi, apoi Sfântul Grigorie, desăvârşindu-se în cuvântul mântuirii, s-a aprins de marea dorinţă de a merge să binevestească Evanghelia în ţara sa, la neamul armenilor. Dumnezeu a întărit cu minuni cuvântul şi viaţa Sfântului Grigorie, slujitorul Său. Însă multe chinuri a îndurat din partea păgânilor şi, mai ales, din partea regelui Tiridate al III-lea (283-330), care jertfea idolilor şi nu putea suferi credinţa în Hristos a Sfântului. De aceea, pe Sfântul Grigorie l-a aruncat într-o groapă adâncă în care erau animale sălbatice şi târâtoare veninoase, unde a stat vreme de 14 ani, fiind hrănit în ascuns de o bătrână milostivă. Tot atunci au pătimit Sfintele fecioare Ripsimia şi Gaiani, precum şi 70 de bărbaţi creştini şi 32 de femei, primind cununa muceniciei. După o vreme, însă, regele Tiridate s-a îmbolnăvit greu şi a fost chemat Sfântul Grigorie să-l vindece, ceea ce s-a şi întâmplat. Văzând minunea, Tiridate a înţeles puterea lui Hristos, a crezut şi a primit botezul, în anul 301. Ca urmare, toată Armenia a venit la credinţa creştină, poporul sfărâmând capiştile idoleşti şi zidind biserici, devenind astfel primul popor din lume creştinat în întregime. Atunci Sfântul Grigorie a fost trimis la fericitul Leontie, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, de care a fost hirotonit episcop în anul 302, ajungând cel dintâi arhipăstor al armenilor. Apoi, hirotonind preoţi, Sfântul Grigorie a botezat tot poporul, până la cel din urmă sătean. Iar regele Tiridate a întemeiat multe mănăstiri, în care înflorea vieţuirea cea după Evanghelie. Tot Sfântul Grigorie a purtat flacăra credinţei la multe alte popoare de pe lângă Marea Caspică şi în Caucaz. Şi-a pregătit pentru preoţie pe fiul său Aristakes, care i-a şi urmat ca arhiepiscop, dar şi pe nepotul său, numit tot Grigorie, fiul lui Vartanes, care, predicând Evanghelia popoarelor din Caucaz, a fost ucis de păgâni, primind cununa muceniciei.

Sfântul Grigorie a păstorit Biserica Armeniei 31 de ani. Numele lui apare şi la Sinodul I Ecumenic (325), semnând al treizeci şi şaselea pe lista Sfinţilor Părinţi de la Niceea. Se spune că el a avut iniţiativa înfiinţării alfabetului armenesc, desăvârşit de învăţatul Mesrop, şi că a tălmăcit şi Biblia în limba armenilor. În ultima parte a vieţii sale, Sfântul se ruga vreme îndelungată în singurătate şi prin munţi. Astfel, foarte multe şi preaslăvite minuni făcând şi ajuns la adânci bătrâneţi, cu pace s-a mutat către Domnul, pe la anul 331” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).