Sf. Cuv. Teodora din Alexandria; Sf. Cuv. Eufrosin bucătarul

Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria (†490) a trăit pe vremea domniei împăratului Zenon (474-491). Ea s-a născut în Alexandria. Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române în volumul I pe luna septembrie ne spune că ea, „însoţindu-se prin căsătorie cu un bărbat, trăia viaţă cu bună rânduială şi neprihănită. Din uneltirea vicleanului diavol, a căzut pe ascuns în preadesfrânare, dar, căindu-se, cugeta a-şi afla mântuirea. Auzind cuvintele Domnului că nimic nu este ascuns care să nu se facă arătat la Judecata de Apoi (Luca 8, 17), îndată a cunoscut greutatea păcatului ei. Aşa a lepădat îmbrăcămintea femeiască şi a luat îngereasca schimă a monahilor, schimbându-şi numele din Teodora în Teodor. A mers într-o mănăstire de bărbaţi şi acolo s-a pocăit, plângându-şi păcatele. După doi ani, ostenindu-se cu slujbe grele şi nevoindu-se la aducerea lucrurilor necesare mănăstirii, Cuvioasa, despre care toţi credeau că este bărbat, a fost acuzată de căderea în păcat cu o femeie, aducând la poarta mănăstirii un prunc şi spunând că ar fi al ei. Fericita Teodora, fără să se tulbure cât de puţin de învinuirile mincinoase, a luat pruncul pe care l-a crescut în curăţie cu toată dăruirea şi dragostea, ca şi când ar fi fost al său. După aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru împlinirea canonului timp de şapte ani, monahii i-au îngăduit să locuiască lângă mănăstire, luptându-se cu gerul iernii şi cu arşiţa verii. Dormea pe podea, iar mai pe urmă, cu greu a fost reprimită în obştea mănăstirii. Nevoindu-se cu desele rugăciuni, osteneli, privegheri de toată noaptea şi, cugetând la moştenirea Împărăţiei cerurilor, a ajuns la ţelul pe care l-a dorit. Pentru aceasta, împovărată fiind de ostenelile cele vrednice de mântuire, s-a mutat cu bucurie la Hristos, Mirele său cel dorit. Când monahii au descoperit taina minunată şi ascunsă a Cuvioasei Teodora, s-au înspăimântat şi au plâns, preaslăvindu-L pe Dumnezeu”.

Sfântul Cuvios Eufrosin bucătarul (sec. IX) „s-a născut din părinţi ţărani, nefiind învăţat în ştiinţa de carte, iar mai apoi a venit la mănăstire. Îmbrăcând schima monahicească, s-a făcut slujitor în obştea călugărilor. Fiindcă ajuta în bucătărie ca un om simplu, era defăimat şi luat în râs de către ceilalţi monahi. Fericitul răbda toate defăimările cu bărbăţia inimii şi a cugetului şi cu liniştea gândului, fără a se tulbura de ispite. Deşi era nepriceput în cuvânt, era iscusit în înţelegerea duhovnicească. În mănăstirea aceea era şi un preot, smerit şi iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguinţă pentru ca să i se descopere bunătăţile pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe Dumnezeu. Într-o noapte, adormind preotul, i se arătă în vis că se afla într-o grădină frumoasă şi privea cu mirare şi cu spaimă la bunătăţile cele veselitoare. Acolo îl văzu pe Eufrosin, bucătarul mănăstirii, că stătea în mijlocul livezii şi se bucura de bunătăţile pomilor. Apropiindu-se de el, îl întrebă a cui este grădina şi cum ajunsese el acolo. Eufrosin i-a răspuns: «Grădina aceasta este locuinţa aleşilor lui Dumnezeu, iar eu sunt iertat a mă afla aici pentru multa bunătate a Dumnezeului meu». Preotul i-a zis: «Şi oare ce faci în această grădină?», iar Eufrosin a răspuns: «Eu stăpânesc toate câte vezi aici şi mă bucur şi mă veselesc de privirea şi de dobândirea acestora». Preotul a zis: «Poţi să-mi dai ceva din bunătăţile acestea?», iar Eufrosin a răspuns aşa: «Ia ce doreşti din acestea, prin harul Dumnezeului meu». Atunci preotul i-a arătat merele şi cerea să-i dea din ele. Luând Eufrosin câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: «Iată, ai dobândit merele pe care le-ai cerut». Şi, fiindcă atunci s-a lovit în toacă pentru deşteptarea părinţilor la vremea Utreniei, s-a trezit şi preotul din vis. În vremea când socotea că vedenia avută era doar un vis, a întins mâna la haina sa şi a găsit, într-adevăr, merele. Minunându-se de acea bună mireasmă preaslăvită, a rămas nemişcat multă vreme” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie). Preotul a povestit tuturor minunata vedenie şi i-a îndemnat pe toţi să se pocăiască de greşelile făcute faţă de fratele lor, Eufrosin. Acesta a plecat pe ascuns din mănăstire şi a rămas necunoscut restul zilelor sale.