Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Teologie și spiritualitate › Sinaxar › Sf. Cuv. Eufrosina; Sf. Cuv. Pafnutie Egipteanul; Sf. Cuv. Serghei de la Radonej

Sf. Cuv. Eufrosina; Sf. Cuv. Pafnutie Egipteanul; Sf. Cuv. Serghei de la Radonej

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 25 Septembrie 2026

Sfânta Cuvioasă Eufrosina (†445) a trăit în timpul domniei  împăratului Teodosie al II-lea (408-450). Era „singurul copil al unui om puternic, credincios şi milostiv, numit Pafnutie”, din oraşul egiptean Alexandria. La vârsta de 18 ani, Pafnutie i-a găsit „un mire după măsura rangului său”. Însă Eufrosina „iubea mai mult viaţa monahală, pe orice călugăr primit în casă şi ospătat de tatăl ei îl întreba despre viaţa de mănăstire”.  De aceea Eufrosina a părăsit  casa părintească şi, „schimbându-şi hainele cu îmbrăcăminte de bărbat, şi-a schimbat şi numele din Eufrosina în numele bărbătesc Smarald. După ce şi-a tăiat părul, schimbându-şi înfăţişarea pentru a se da drept un famen împărătesc, a intrat într-o mănăstire de călugări, având multă râvnă. Sfânta se nevoia cu tot felul de osteneli şi rugăciuni neîncetate, potrivit ascultărilor bărbaţilor cuvioşi, până când trupul ei firav de femeie a slăbit cu totul, iar fraţii se minunau văzând osteneala ei peste putere. În toată această vreme, tatăl ei îndurerat o căuta prin munţi, prin peşteri şi prin alte locuri, fără să o afle. Ca un adevărat smarald s-a arătat fericita Eufrosina, rămânând în taină vreme de 38 de ani. Spre sfârşitul vieţii, s-a descoperit că Smarald este o femeie în ascuns. Ea a petrecut în mănăstire asemenea îngerilor până când s-a îmbolnăvit grav. Din rânduiala lui Dumnezeu, în clipa mutării la ceruri a Sfintei, tatăl ei era în mănăstire ca să se roage, după obiceiul său. Eufrosina l-a chemat şi i-a mărturisit nemângâiatului său părinte toate cele întâmplate. Sfânta şi-a dat duhul, în pace, în mâinile lui Dumnezeu, iar Pafnutie, cuprins de negrăită bucurie şi mulţumind Domnului că s-a învrednicit a-şi vedea fiica în viaţă, a împărţit averea la săraci, apoi s-a călugărit şi s-a arătat vrednic moştenitor al chiliei şi al rogojinii pe care se odihnea Cuvioasa Eufrosina, asemănându-se râvnei şi virtuţilor fiicei sale şi săvârşindu-se în pace” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).