Odovania praznicului Înălţării Sfintei Cruci; Sf. Ap. Codrat; Sf. Proroc Iona

Sfântul Apostol Codrat (†130) a fost ucenic al Sfinţilor Apostoli. A propovăduit Evanghelia în mai multe locuri, dar mai ales în Atena, unde a şi fost episcop. „Pentru apărarea creştinilor persecutaţi, el a scris, cel dintâi, o Apologie adresată împăratului Adrian (117-138), pe când acesta era la Atena, în anul 124. Sfântul Codrat a arătat popoarelor calea cea dreaptă a credinţei, surpând jertfele păgâneşti şi închinarea la idoli şi aducând pe mulţi din întunericul păgânătăţii la lumina cunoştinţei de Dumnezeu şi la credinţa în Hristos. Dar, întrucât întunericul urăşte lumina, închinătorii idolilor l-au alungat pe Apostolul Codrat din mijlocul credincioşilor creştini din Atena, năpustindu-se asupra lui cu pietre. Cu harul lui Hristos, a fost păzit viu şi a mers mai departe să propovăduiască în Magnezia. Fiind prins de păgâni, a fost supus la nenumărate chinuri, până ce, sfârşit de puteri, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Astfel a primit de la Hristos cununa muceniciei” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).

Sfântul Proroc Iona (sec. VIII î. Hr.) a fost fiul lui Amitai din Gat-Hefer, fiind din seminţia lui Zabulon. A trăit aproape de oraşul Nazaret. A profeţit între anii 785-745 înainte de Hristos. A fost trimis de Dumnezeu în oraşul Ninive, capitala imperiului asirian, să-i îndemne pe locuitorii acestui oraş la pocăinţă. Nesocotind porunca divină, „a fugit pe mare şi a fost înghiţit de un peşte uriaş numit chit, în pântecele căruia a stat nevătămat vreme de trei zile. Rugându-se, a fost aruncat din chit pe ţărmul mării şi a primit din nou poruncă de la Dumnezeu de a merge în oraşul Ninive (Iona 3, 4). Aici, Iona a prevestit distrugerea oraşului, iar ninivitenii au ascultat şi s-au pocăit, primind iertarea şi izbăvirea de pedeapsă. Considerându-se ruşinat peste măsură ca urmare a neîmplinirii profeţiei că cetatea Ninive va fi distrusă, Iona, luând-o pe mama sa, a locuit în Asur, cetatea celor de alt neam, şi-şi zicea: «Aşa îmi voi ridica ruşinea, de vreme ce am minţit, prorocind asupra cetăţii celei mari, Ninive». O tradiţie spune că Iona este fiul văduvei din Sarepta Sidonului, pe care l-a înviat Sfântul Ilie Tesviteanul, care a locuit împreună cu ei şi a binecuvântat-o pe văduvă pentru dragostea primirii de oaspeţi. După încetarea foametei care a durat trei ani şi şase luni (Luca 4, 25), Iona a mers aproape de stejarul Deborei (Facere 35, 8), în pământul lui Iuda, unde a îngropat-o pe mama sa care murise, apoi a locuit în pământul Senaar. După ce a murit şi el, Iona a fost îngropat în peştera lui Cenezeu” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).