Aglae, sora celebră a lui Eminescu
În preajma zilei de 15 ianuarie ne amintim din nou de Eminescu, de Ipotești și de familia care l-a dat literaturii noastre. Din universul intim în care a crescut se distinge figura Aglaiei (mai târziu Aglae), sora mai mică a poetului. Căsătorită cu profesorul Ioan Drogli, ea a devenit o prezență cunoscută în mediul artistic, mai ales în Bucovina austriacă. În anii grei ai fratelui său, i-a fost mereu aproape.
Aglaia Eminovici s-a născut la 7 mai 1852, la Ipotești. Familia, în special mama, Raluca Iurașcu-Eminovici, a pregătit-o pentru o viață monahală, asemeni mătușilor sale, Olimpiada, Fevronia și Sofia, maici la mica mănăstire a Agaftonului, de lângă Botoșani. Însă Aglaia avea să se căsătorească, la 7 ianuarie 1871, cu profesorul bucovinean Ioan Drogli, pe care îl cunoscuse la Agafton. Așa cum arată Dragoș Olaru, fost arhivist la Arhiva regională de Stat din Cernăuți, cununia lor a fost săvârșită la Ipotești, „dar înregistrată în cronica cununaților la Biserica «Sfântul Nicolai» din Cernăuți”. Preocupat încă din vremea studenției să descopere traseul eminescian prin Cernăuții sfârșitului de veac XIX, arhivistul Dragoș Olaru este și cel care a publicat pentru prima dată documentul care atestă căsătoria celor doi, extras din această Condică a cununaților: „Numărul casei: 800; luna și zioa în care s-au vestit (1, 2, 3 zi): 1870, Dekemvri, 25, 26, 27; zioa și luna în care s-au cununat: Ianuariu, 7, 1871; mirele, numele, porecla și locul de unde iaste: Ioan Drogli, născut den Măzănăești și cu șederea în Cernăuți; stare sau breaslă: director la școala națională den Cernăuți; religiunea: răsăritului; vârsta: 36 ani; mireasa, numele, porecla și locul de unde iaste: Aglaea Eminovici, fiica lui Georgi Eminovici den Ipotești în Româniea; stare sau breaslă: fiică de proprietariu; religiunea: răsăritului; vârsta: 18 ani; la rubricile despre nuni și breasla lor e consemnat: cununia sau săvărșit în locul nașterei miresi; dreaptă și însuș iscălitura preotului care au cununat: Leon Popescul, paroh.”
Ioan Drogli, născut în 1831, la Măzănăești, Suceava, era fiul lui Gheorghe Drogli, grănicer al Imperiului Habsburgic. Școlit la Cernăuți, mai întâi la Gimnaziul Superior de Stat, unde îl avusese și el, ca și Eminescu, profesor pe Aron Pumnul, apoi la Seminarul Teologic, va urma studii de pedagogie la Praga. S-a întors în Bucovina ca profesor de limba română la Școala Normală din Cernăuți, instituție al cărei director va fi chiar în perioada în care se căsătorește cu Aglaia (1866-1875). Istoria l-a reținut ca un promotor al limbii române în Bucovina austriacă, așa cum soția lui, Aglaia, va fi un promotor al teatrului în limba română la Cernăuți și ctitor al Societății „Armonia”. Potrivit cercetărilor făcute de Dragoș Olaru, a fost inspector școlar pentru școlile românești din districtele Suceava și Câmpulung, cenzor pentru manualele în limba română pentru Bucovina și membru în comitetul de conducere al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.
Drogli și-a introdus soția în cercurile intelectualilor români din Bucovina, pe care le frecventa. Pasionată de muzică și „bună cunoscătoare a creațiilor de operetă”, după cum arată într-o cercetare Alexandrina Cernov, fostă profesoară la Universitatea din Cernăuți, Aglaia a avut, astfel, ocazia să-l cunoască pe Ciprian Porumbescu. Este și momentul din care semnează cu numele Aglae Drogli. „Pentru ea, ca şi pentru fratele Mihai, teatrul a fost o pasiune constantă, pe care a cultivat-o şi copiilor săi. Ea a contribuit esenţial la afirmarea vieţii culturale româneşti în Cernăuţi, într-o perioadă de înflorire a culturii germane. (...) Venind la Cernăuţi, Aglae era o cântăreaţă şi artistă de teatru deja formată, fiind, de obicei, cap de afiş şi jucând în piese de Alecsandri, Bengescu, Cornea, cântând în operete şi vodeviluri (cele mai multe piese fiind «aranjate» ori compuse de Tudor Flondor)”, notează, într-un studiu pe care i l-a dedicat, Alexandrina Cernov. Din același studiu aflăm câteva detalii despre aspectul fizic al surorii lui Eminescu, portret reconstituit din amintirile unor prietene cernăuțene: „şatenă, înaltă, bine închegată la trup, sveltă, şi-a cultivat frumuseţea în eleganţa predilectă încrederilor de sine”.
Talentul său în materie de teatru este confirmat și într-o însemnare a lui Titu Maiorescu, care participase, în trecere prin Cernăuți, în februarie 1883, la spectacolul „Florin și Florica”, jucat la Teatrul diletanților: „S-a jucat Drumul de fier, aşa şi-aşa, dar Florin şi Florica, admirabil de bine, şi, în cea mai mare parte, inteligent... Excelentă, şi în unele pasagii, de o ştrengărească drăgălăşenie, sora lui Eminescu, doamna Drogli”.
O strânsă legătură cu Eminescu
Eminescu a vizitat-o în mai multe rânduri pe sora sa, căsătorită și mutată în Cernăuți, cu care, peste ani, va întreține o constantă corespondență. Samuil Isopescul, fost coleg cu Eminescu la gimnaziul din Cernăuți, nota în însemnările sale: „În ceea ce priveşte familia sa, de la el nu am auzit nimic, însă atâta ştiu că sta în corespondenţă mai mare cu sora lui Aglae”. Ultima vizită a poetului la soții Drogli a fost în 1885, de Crăciun.
După moartea lui Eminescu, pe care a resimțit-o profund, Aglae a fost cea care s-a îngrijit, în măsura posibilului, de posteritatea poetului. În 20 ianuarie 1893 a trimis, de la Cernăuți, o scrisoare fraților Șaraga, tipografi ieșeni care înființaseră, în 1894, Editura „Frații Șaraga”, mai târziu denumită „Librăria Școalelor”, și care, prin grija lui A.D. Xenopol, tipăriseră prima ediție a poeziilor lui Eminescu. Vor urma alte două ediții în 1894 și 1895. „Sunt foarte mulțumitoare Dlui profesor de universitate A. D. Xenopol pentru bunavoință cu care s-au oferit a privighia editarea poesielor - deși n-am plăcerea a-l cunoaște - știu însă că au fost amic cu fratele meu”. Scrisoarea răspundea uneia trimise chiar de frații Șaraga, la 17 ianuarie 1893, în care îi cereau acesteia acceptul de a publica și proza lui Eminescu.
Tot Aglae este cea care va fi contactată și de Maiorescu, prin I.G. Sbiera, pentru a obține date biografice mai detaliate despre poet. Un fragment din scrisoarea Aglaei către Sbiera, reprodusă în studiul Alexandrinei Cernov, arată împrejurările în care Eminescu a părăsit gimnaziul din Cernăuți, după moartea profesorului Aron Pumnul: „Gimnaziul superior (la Cernăuţi, n.n.) nu l-au terminat aice din disperare că murise Pumnul. Îmi aduc aminte că după înmormântarea lui Pumnul ş’au depus cărţile sub un scaun în grădina publică ş’au plecat spre casa părintească. Întrebat de părinţi de ce au fugit de la şcoală, el plângând răspunse: «mai mult n’am ce face la Cernăuţi - Pumnul nu mai este - a murit». Părinţii în loc să-l mustre, au plâns şi ei: noi, copiii, văzând că plâng părinţii, începurăm şi noi - aşa că acea scenă nu se va şterge niciodată din memoria mea”.
Familia Drogli și finalul unei existențe fragile
Aglae și Ioan Drogli au avut trei copii. „Victoria (21 martie/ 2 aprilie 1872 - 24 aprilie/ 6 mai 1874), conform înregistrării în Condica deceselor de la Biserica Sf. Nicolai moare de «anghină»; Gheorghe (15/ 27 aprilie 1874 - ?), judecător (auditor) militar, infectat de sifilis (1893) se va lecui în spitalele de garnizoană din Lvov (1904), Viena (1904-1905), precum și în cele de alienați din Viena (1905-1910) și Cernăuți (1910-?) cu diagnosticul «paranoia»; Ion (1876 ?-?), locotenent în armata austriacă, căzut la datorie, ca ofiţer sanitar, în timpul primului război mondial”, arată arhivistul Dragoș Olaru.
În 1887, rămasă văduvă după moartea soțului său, având doi copii de crescut, Aglae s-a căsătorit cu un căpitan austriac, Heinrich Gareiss von Döllitzstrum. Va muri 13 ani mai târziu, afectată de boala Basedow. Ceasul și inelul de aur al poetului Mihai Eminescu, moștenite de Aglae, vor rămâne în posesia acestui de-al doilea soț. Ulterior, obiectele au ajuns la Heinrich Gareiss, fiul (cu același nume) din a doua căsătorie a căpitanului, medic chirurg la Câmpulung Moldovenesc. La 18 iunie 1971, acesta le-a donat Muzeului de Literatură din Iași, „în schimbul intermedierii obținerii de la autoritățile comuniste a două pașapoarte, pentru a pleca legal în străinătate, împreună cu soția, să-și revadă copiii”.
În decursul timpului, urmele cernăuțene ale Aglaei Drogli - Gareiss von Döllitzstrum au fost uitate. Până și amintirea locului în care a fost înmormântată s-a pierdut. În 2017, Dragoș Olaru, un mare promotor al românismului la Cernăuți și un neobosit cercetător al trecutului, a descoperit mormântul Aglaei în Cimitirul central din Cernăuți (Horecea), în cripta familiei Amalia și Vinzenz Gareiss von Döllitzstrum, socrii acesteia din a doua căsătorie.