Alimentaţia şi microbiota cutanată
Aflate la suprafața corpului, pielea și părul vin în contact direct cu factorii de mediu, reprezentând bariere de protecție atât fizice, cât și biologice, prin microbiota specifică. Se vorbește mult despre microbiota intestinală și rolurile ei multiple și esențiale pentru buna funcționare a organismului şi prea puţin despre microbiota cutanată. Dieta, stilul de viață și obiceiurile de îngrijire a pielii sunt factori modificabili care, alături de cei interni, influențează activitatea glandelor sebacee, secreția de sebum, sănătatea și aspectul pielii.
Temperaturile ridicate, praful, transpirația, nisipul, apa de mare, poluanții sunt tot atâția factori față de care pielea și părul trebuie să se protejeze și să ne protejeze în timpul verii. Microorganismele care trăiesc pe pielea noastră apără corpul de alte microorganisme patogene, dăunătoare. Cercetătorii vorbesc și despre un rol al microbiotei cutanate în „educarea” numeroaselor limfocite T care se găsesc în piele, învățându-le să recunoască patogenii.
Bacteriile rezidente la nivelul pielii noastre se hrănesc cu sebumul produs de glandele sebacee, eliberând acizi grași și acid lactic la suprafața epidermei. Acești compuși, împreună cu transpirația și uleiurile naturale asigură un pH acid, între 4.5 și 5.5, care împiedică dezvoltarea unor patogeni, precum Staphylococcus aureus.
Dezinfectanții, săpunurile și detergenții duri pot altera compoziția microbiotei, crescând astfel pH-ul pielii și slăbind funcția de barieră a acesteia, ceea ce duce la deshidratare. Perturbarea echilibrului între speciile care trăiesc pe pielea noastră, precum și vătămările fizice ori chimice ale pielii pot declanşa diferite afecțiuni și/ sau infecții cutanate. Vătămarea unei suprafețe mari de piele, ca în cazul arsurilor grave, poate perturba inclusiv capacitatea de detoxifiere a întregului organism.
Activitatea glandelor sebacee și sudoripare
Compoziția microbiotei este influențată atât de factori externi, cât și de factori ce țin de organismul nostru, precum vârsta și sexul. În viața intrauterină, pielea fătului este sterilă, colonizarea cu bacterii având loc în timpul nașterii și după naștere, în special în primii ani de viață, pe măsură ce copilul vine în contact cu tot mai multe părți din mediul înconjurător. Schimbări importante din acest punct de vedere au loc și în perioada pubertății, când activitatea glandelor sebacee și sudoripare este foarte intensă. Activitatea acestora este modulată hormonal.
Testosteronul determină o mărire a glandelor sebacee și stimulează secreția de sebum, în timp ce estrogenii și progesteronul contribuie la echilibrarea acestor efecte. Secreția de testosteron este maximă în perioada pubertății la băieți, având un rol esențial în maturizarea sexuală și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare - creșterea părului de pe corp și a părului facial, îngroșarea vocii, dezvoltarea oaselor și a musculaturii. Secreția crescută de testosteron favorizează, prin stimularea activității glandelor sebacee, și apariția acneei.
La fete, activitatea estrogenilor o echilibrează pe cea a testosteronului, care este oricum produs în cantități mult mai mici decât la băieți, vârful fiind atins în perioada menstruației. Progesteronul însă are efect stimulator asupra producției de lipide la nivelul pielii, ceea ce explică modificările aspectului pielii din acest punct de vedere pe parcursul unei luni.
Sebumul are două roluri importante pentru homeostazia pielii: menține funcția de barieră cutanată, fiind esențial pentru împiedicarea pierderilor de apă, și asigură protecție antimicrobiană. Totodată, cercetătorii vorbesc și despre un rol de protecție față de radiația UV.
Activitatea glandelor sebacee este dictată genetic, circa 25% dintre adulți prezentând un ten gras caracterizat de secreție crescută de sebum, iar 50% prezintă un ten mixt, caracterizat doar de anumite zone (frunte, nas, bărbie) mai uleioase. Aceste tipuri de ten sunt predispuse la acnee, dar și la alte afecțiuni, precum dermatita seboreică și alopecia androgenetică, drept urmare a proliferării exagerate a speciei Cutibacterium acnes. La polul opus se află tenurile cu secreție foarte scăzută de sebum, unde bariera cutanată este de asemenea compromisă, crescând susceptibilitatea la dermatită atopică, psoriasis, hidradenită supurativă.
Grăsimile din sebum, reprezentate de trigliceride (57,5%), esteri de ceară (26%), squalenă (12%) și o cantitate mică de colesterol, nu sunt singurele grăsimi din piele. Sebumul formează un film la suprafața epidermei, însă matricea care susține celulele din stratul superior al acesteia este constituită tot din grăsimi - ceramide (50%), colesterol (25%), acizi grași și alte substanțe. Sub acțiunea radiațiilor UV, aceste grăsimi oxidează, determinând, printre altele, formarea comedoanelor deschise, adică a punctelor negre.
Efectele dietei asupra pielii
Dieta, stilul de viață și obiceiurile de îngrijire a pielii sunt factori modificabili care, alături de cei interni, influențează activitatea glandelor sebacee, secreția de sebum, sănătatea și aspectul pielii. Astfel, spălarea excesivă și exfolierea agresivă vor stimula secreția compensatorie de sebum. În același timp, utilizarea unor agenți de spălare nepotriviți tipului de ten fie vor determina uscarea excesivă a pielii, fie nu vor fi eficienți în îndepărtarea excesului de sebum. De aceea, este importantă alegerea unor produse de curățare potrivite nevoilor tenului - „ten uscat”, „ten gras sau mixt”, „ten normal”. În cazul tenurilor grase sau mixte, de ajutor sunt produsele cu niacinamidă și retinol, care reduc secreția de sebum prin mai multe mecanisme, iar în cel al tenurilor uscate importantă este consolidarea matricei stratului cornos al epidermei, prin aplicarea de produse cu ceramide și hidratante.
În ceea ce privește dieta, efectele acesteia asupra pielii sunt complexe. Dietele hipercalorice furnizează substrat metabolic pentru sinteza de sebum, dar și de testosteron. Cu alte cuvinte, o alimentație bogată în grăsimi va pune la dispoziția organismului materialul necesar pentru a crea sebumul și testosteronul. Alimentele prăjite au un indice inflamator mare, favorizând, de asemenea, apariția acneei. Pe de altă parte, restricția calorică, adică consumul unor cantități adecvate de mâncare, promotoare ale unei greutăți corporale optime, inhibă secreția de sebum.
Pielea are nevoie și de protecție antioxidantă, și de moleculele necesare sintezelor proteice aduse atât din dietă, cât și aplicate topic. Aminoacizii din alimentele bogate în proteine (carnea de pasăre, peștele, albușul de ou, iaurtul, brânza proaspătă, lintea, năutul, tofu, mazărea, quinoa ș.a.), vitamina C din fructe și legume proaspete, beta-carotenul din fructele și legumele colorate în galben și portocaliu, probioticele din iaurt, vitamina E din migdale, semințe de floarea-soarelui, alune de pădure, avocado, polifenolii din fructele de pădure, ciocolata neagră și ceaiul verde, antioxidanții din cafea sunt câteva dintre cele mai importante substanțe din dietă care contribuie la sănătatea pielii.
Consumul a cel puțin cinci căni de apă pe zi este esențial pentru asigurarea mediului în care au loc reacțiile biochimice din corp și din piele, dar și pentru înlocuirea pierderilor, mai ales pe timp de vară.