Alimentele care ne încarcă de sănătate

Nutraceuticele reprezintă termenul generic pentru acele extracte din fructe şi legume, adăugate anumitor produse alimentare, ce trebuie consumate nu pentru aportul lor caloric, ci pentru aportul lor în vitamine, fibre şi alte substanţe ce ajută la menţinerea echilibrului şi sănătăţii organismului. Printre compuşii care intră în categoria nutraceuticelor se numără resveratrolul (conţinut în struguri negri şi în vin), catechinele (din ceaiul verde), sulforafanul (din broccoli), dar şi alte substanţe conţinute în fructele proaspete sau în tomate, recomandate de către specialiştii în nutriţie şi în medicină, pentru efectul lor de prevenire şi combatere a bolilor.

Fără îndoială, virtuţile nutritive ale legumelor şi fructelor au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. În prezent, în presă şi în literatura de specialitate există o adevărată „inflaţie“ de informaţii legate de modul de utilizare a acestor virtuţi, însă, din păcate, de multe ori se fac şi confuzii grave. În alte cazuri, unele informaţii vin în contradicţie cu altele, astfel că, dacă am încerca să ţinem cont de toate sfaturile şi recomandările legate de alimentaţie, viaţa s-ar transforma într-un adevărat chin. Desprinderea de natură şi adoptarea unui stil de alimentaţie cu excese, în unele produse, şi carenţial, în privinţa altora, a constituit un factor declanşator al bolilor de nutriţie. Omul a înregistrat, în acest fel, un deficit major în anumite substanţe cu care mediul înconjurător îl aproviziona iniţial: potasiu, fibre, vitamine. Aşa a apărut în istorie scorbutul, o boală care a făcut mii de victime şi care are drept cauză carenţa în vitamina C. „Corăbierii din toate timpurile, până în secolul al XVIII-lea, au avut această boală, o boală profesională am putea spune, cu mortalitate foarte ridicată. Aceştia se hrăneau cu alimente foarte puţin bogate în vitamine şi fibre, respectiv pesmet, carne sărată şi alte asemenea produse. Peste 50% din echipajul lui Vasco da Gamma, spre exemplu, a murit de scorbut. Problema a fost rezolvată abia în marina britanică, în anii 1730-1740. James Cook a fost cel care a aplicat în practică cunoştinţele şi recomandările unor medici britanici de a introduce şi folosi în hrana marinarilor produse bogate în vitamina C: varză murată, marmalade, sucuri, fructe şi legume proaspete“, ne-a explicat prof. univ. dr. Dumitru Beceanu, specialist în Tehnologia produselor horticole, la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“, Iaşi. Malnutriţia, cea mai frecventă consecinţă a carenţelor în substanţe hrănitoare În prezent, există numeroase zone pe Glob în care populaţia este malnutrită, cea mai cunoscută formă de malnutriţie fiind lipsa de proteine. O altă formă de malnutriţie apare însă şi ca urmare a lipsei în anumite vitamine sau săruri minerale. „Oricât ar părea de straniu, există încă zone, în marile oraşe, în care populaţia suferă de scorbut. La toate aceste boli carenţiale contribuie consumul de alimente bune la gust, dar sărace în substanţe hrănitoare: biscuiţii, dropsurile, batoanele energetice, prăjiturile cu cremă, pâinea albă, toate sortimentele de patiserie, napolitanele şi, în general, toate produsele rafinate. Sunt alimente cu o valoare energetică foarte ridicată, dar care nu conţin săruri minerale, fibre, vitamine şi, atunci când cineva îşi construieşte o alimentaţie zilnică din chipsuri, băuturi carbogazoase şi alte asemenea componente, nimic nu este mai artificial şi mai dăunător. Există chiar o butadă care spune că unii oameni îşi sapă groapa cu dinţii“, spune prof. Beceanu. Sărăcirea alimentaţiei în elementele sale esenţiale duce, inevitabil, la boli de nutriţie, obezitate şi insuficienţe ale anumitor organe. Din păcate, preţurile practicate pe piaţa fructelor şi legumelor, atât în ţările bogate, cât şi în cele mai sărace nu permit oricui să le consume proaspete şi în cantităţi suficiente pe tot parcursul anului, deşi acesta pare să fie sfatul cel mai de preţ al nutriţioniştilor. Nutraceuticele, sănătate din fructe şi legume Încă de la începuturile sale, omul n-a consumat doar alimente necesare completării deficitului său energetic, ci a consumat şi diferite produse care să-i îmbunătăţească digestia sau să-i amelioreze alte funcţii ale organismului. „Din rândul acestora pot fi menţionate hreanul, usturoiul, ridichile, morcovii, spanacul, ghimbirul, busuiocul, cimbrul, mărarul, pătrunjelul. Nici legumele şi nici fructele nu au fost cultivate vreodată pentru aportul caloric (nu te saturi mâncând doar ceapă sau pătrunjel), ci pentru elementele pe care le conţin şi pe care nu le putem lua din altă parte: vitamine, săruri minerale, fibre vegetale şi pentru substanţele însoţitoare, cu rol dietetic, medicamentos, digestiv“, susţine specialistul în produse horticole. Astăzi, tendinţa de a promova o alimentaţie în care elementele nutritive să ocupe un rol important este una din ce în ce mai evidentă şi mai prezentă, amplificată şi de o intensă mediatizare. Lucru deloc grav, până la urmă, dacă luăm în calcul consecinţele pe care le-a adus cu sine civilizaţia: alimentaţia nesănătoasă, nerespectarea programului meselor, obezitatea, sedentarismul. Nutriţioniştii şi specialiştii în alimentaţie sunt preocupaţi de studiul virtuţilor nutritive ale plantelor şi legumelor, pentru a alcătui raţii cât mai judicioase pentru o alimentaţie corespunzătoare. S-a născut, astfel, un termen care se impune tot mai mult în ceea ce numim stilul sănătos de viaţă, şi anume nutraceuticele. „Este un fel de extrapolare a cuvântului farmaceutic, care desemna un produs cu virtuţi vindecătoare: farmacos - cel care are acţiune curativă. Nutraceutic înseamnă un produs purtător de valoare nutritivă, hrănitor, dar nu în sensul de caloric, ci de a da sănătate prin proprietăţile sale nutritive. Lucrul acesta a fost observat încă din Antichitate, de către Hipocrat. El a sesizat importanţa alimentaţiei în menţinerea sănătăţii şi unul dintre aforismele sale cunoscute spune: „Hrana pe care o consumi să-ţi fie şi leac“, a mai spus prof. Dumitru Beceanu. Produsele de protecţie din plante Nutraceuticele nu sunt altceva decât nişte compuşi conţinuţi în diferite legume sau fructe, care, după cercetări serioase, şi-au dovedit rolul vindecător sau profilactic în anumite afecţiuni şi, cu precădere, în cazul cancerului. Este cunoscut faptul că toate organismele vii şi-au dezvoltat un sistem de protecţie antioxidantă. De-a lungul timpului, aceste elemente cu rol de protecţie au fost descoperite în plante şi au fost folosite de către om în faţa arderii oxidative. „Spre exemplu, catalaza este o enzimă cu rol de protecţie antioxidantă, care se găseşte în plante, la fel - vitamina C, vitamina E (tocoferolii), betacarotenul, pigmenţii roşii din vin, din struguri sau din coacăzele negre, pigmenţii portocalii din tomate şi cătină. Cercetările de specialitate au demonstrat clar: cu cât consumăm mai multe substanţe cu rol antioxidant, cu atât suntem mai apăraţi de stresul oxidativ. Acesta este foarte periculos prin faptul că noi suntem supuşi şi acţiunii radicalilor liberi“, consideră specialistul. Radicalii liberi nu sunt altceva decât nişte „cioburi“, nişte fragmente de molecule, care, ajungând în organismul uman, dezechilibrează, produc o agresiune asupra anumitor ţesuturi sau celule. Cel mai mare pericol este produs de aceşti radicali în momentul multiplicării informaţiei genetice. Atunci se produc fenomenele de degenerare, de dezorganizare şi apar tumorile. Radicalii liberi se numără, aşadar, printre factorii declanşatori ai celei mai temute maladii: cancerul. Prin rolul lor de protecţie în faţa radicalilor liberi, pigmenţii coloraţi din plante, la fel ca şi vitaminele, apără organismul de această boală necruţătoare. Broccoli, spre exemplu, este considerată una dintre legumele cu cei mai mulţi compuşi cu rol antioxidant şi cu reale virtuţi nutraceutice. Cât de naturală este hrana modernă? Dacă ar fi să adoptăm şi să aplicăm astăzi principul lui Hipocrat enunţat mai sus, ar trebui să ne întrebăm mai întâi dacă fructele şi legumele pe care le consumăm ne pot ajuta să ne menţinem starea de sănătate, adică dacă îndeplinesc condiţiile unor produse nutraceutice. Profesorul Beceanu susţine că atât fructele, cât şi legumele, odată cu diversificarea soiurilor şi cultivarea lor de către om, şi-au pierdut unele dintre proprietăţile pe care le conţineau iniţial. „Mărul pădureţ, spre exemplu, are un conţinut de 50 mg de vitamina C la 100 g, pe când mărul cultivat are de 10 ori mai puţin. De ce consumăm mere? La prima vedere, e greu de răspuns, pentru că merele nu prea au vitamine, nici săruri minerale. Singurul lucru pentru care pot fi luate în atenţie în alimentaţie este faptul că sunt fructele care se păstrează cel mai bine. Avem, astfel, posibilitatea să consumăm, totuşi, un produs proaspăt, care conţine fibre şi pectine, care curăţă organismul şi cam atât“, a mai spus prof. Beceanu. Progresele înregistrate în agricultură produc, în prezent, o contradicţie între producţie/productivitate şi calitatea dietetică a fructelor şi legumelor. Competiţia de pe piaţa de profil impune un anumit aspect al fructelor şi legumelor, astfel încât să atragă cumpărătorul. Pe de altă parte, pentru ca un fermier să câştige, pe o suprafaţă cultivată are nevoie de o anumită producţie. „Lucrul acesta se realizează prin aplicarea unor tehnologii. La producţiile foarte mari de fructe, de multe ori calitatea nutritivă se pierde parţial. Rezultă fructe cu mai multă apă, cu mai multă celuloză. Acesta este tributul pe care-l plătim civilizaţiei. Cel mai la îndemână exemplu este cel al serelor. În sere, dacă nu se obţin producţii de 3-4 ori mai mari decât în câmp, nu se poate justifica energia necesară pentru încălzire, cheltuielile pentru utilităţi, forţa de muncă, amortizarea investiţiei. Sera este un mediu artificial şi de multe ori aici nu se realizează întru totul condiţiile naturale“, precizează specialistul. Aceste pericole există în serele cu deficit de umiditate sau în cele în care geamurile nu sunt curăţate corespunzător, iar nivelul de luminozitate este redus, mai ales în perioada de iarnă. Din aceste motive, mai ales în culturile de salată, activitatea unor enzime este diminuată, şi leguma este mult mai bogată în nitraţi şi nitriţi, dăunători sănătăţii. De asemenea, în culturile de pomi şi de legume, de multe ori, pentru a se obţine producţii ridicate şi de calitate, se apelează la soluţii care diminuează valoarea nutritivă şi pun chiar în pericol sănătatea. „Este cazul anumitor producători individuali, care au dat de gustul şi de ştiinţa obţinerii recoltelor mari, şi administrează cât pot de multe îngrăşăminte, erbicide, fungicide. Din păcate, de multe ori, le procură pe cele mai ieftine, care sunt şi cele mai periculoase“, a avertizat specialistul. Regimul vegetarian vs regimul omnivor Începând din secolul al XIX, regimurile alimentare vegetariene au început să fie tot mai răspândite, după ce europenii au intrat în contact cu societăţile asiatice, renumite pentru modul de viaţă şi de hrană practicate. Cu toate beneficiile pe care le-ar putea aduce organismului, regimul vegetarian este carenţial în vitamina B12, esenţială pentru funcţionarea normală a organismului. De asemenea, un consum exagerat de fibre provenite din vegetale nu poate fi metabolizat complet de organism. De aceea, sfatul e acela de a recurge mai degrabă la un regim lacto-vegetarian, dacă nu omnivor, decât la unul strict compus din fructe şi legume. „Sistemul digestiv, ca lungime a intestinului şi ca dotare cu enzime, este adaptat pentru un regim omnivor. Chiar şi un regim lacto-vegetarian ar fi mai potrivit decât unul strict vegetarian“, a explicat Dumitru Beceanu. Curele de slăbire drastice au efect invers celui scontat Dietele sau regimurile alimentare drastice, adoptate în special de femei, dornice să scape de surplusul de kilograme, pot fi, în cele mai multe cazuri, extrem de periculoase. Din experienţa celor care urmează cure de slăbire se constată faptul că nu există consecvenţă şi că, după o perioadă de slăbire, se cade în extremitatea cealaltă: ceea ce s-a pierdut se depune la loc şi apoi se acumulează în plus. „O metodă corectă într-un regim de slăbire ar consta, după părerea mea, în renunţarea la glucide (dulciuri), la cantităţi prea mari de pâine şi la grăsimi (carnea grasă, grăsimea, untul, untura). În contrapondere, ar trebui consumate cantităţi cât mai mari de salate, legume şi fructe proaspete, lactate, care au proprietatea de a curăţa mereu organismul de toxine şi de a favoriza digestia“, ne-a spus specialistul. Hrana vie şi hrana prelucrată Mulţi dintre teoreticienii alimentaţiei moderne susţin că în hrana noastră zilnică ar trebui să includem doar produse crude, în detrimentul celor preparate prin diverse metode (fierbere, coacere), astfel încât să nu pierdem nimic din proprietăţile de care dispun fructele sau legumele respective. „Există, indiscutabil, multe legume sau fructe care se pot consuma proaspete. Însă, unele, cum ar fi vinetele, dovleceii, cartofii, sfecla, ciupercile, fasolele nu se pot consuma decât gătite. Dacă am mânca fasole crudă, ne-am îmbolnăvi, pentru că aceasta conţine nişte proteine antinutritive - hemaglutinine, care sunt distruse numai prin fierbere. De aceea, nu putem să cădem într-o anumită extremă. Bucătăria modernă are preocupări importante pentru asigurarea unei cantităţi cât mai mari de vitamine şi minerale. Dacă am putea să consumăm o cantitate cât mai mare de produse proaspete, ne-am menţine sănătatea. Dar nu toate pot fi consumate în stare proaspătă“, a mai precizat Dumitru Beceanu. ▲ Recomandări pentru sănătatea organismului: - consumaţi cât mai multe fructe şi legume proaspete şi la fel de multe lactate, toate procurate din zone în care oferta comercială este verificată din punctul de vedere al calităţii şi al igienei. Fibrele conţinute de acestea sunt vitale pentru detoxifierea organismului; - feriţi-vă de anumite tipuri de produse cu potenţial cancerigen sau care sunt prea rafinate: dulciurile concentrate, făinoasele în cantităţi excesive, grăsimile saturate, alcool; - vinul este un aliment, dar consumat în cantităţi moderate; - consumaţi cât mai multe salate în combinaţii cu felurile de mâncare principale: din varză, salată cultivată în câmp, conopidă, tomate, ardei; - limitaţi consumul de sare; - când reduceţi lactatele, creşteţi porţia de nuci, care sunt foarte bogate în calciu (100 g de nuci conţin 175 mg de calciu, pe când 100 ml de iaurt conţin 140 mg calciu). ▲ Calităţile vindecătoare din legume şi fructe Cercetătorii de la Universitatea din Quebec, Canada studiază în prezent efectele unor componente active din anumite legume şi fructe asupra celulelor din diverse formaţiuni tumorale. Aceştia consideră alimentaţia o „chimioterapie“ cotidiană în lupta împotriva tumorilor, iar nutraceuticele un mijloc de a diminua la minimum riscul de îmbolnăvire a organismului. Astfel de elemente active sunt catechinele, substanţe antioxidante conţinute în frunzele de ceai verde, care reduc substanţial riscul de producere a cancerului, diabetului, accidentului vascular cerebral şi insuficienţei cardiace. De asemenea, catechinele ajută la protejarea pielii împotriva razelor ultraviolete şi, implicit, la scăderea riscului de cancer al pielii. O altă asemenea substanţă este resveratrolul, element constituent al vinului roşu, cu rol în procesul de antioxidare. Este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi naturali cunoscuţi. Se găseşte, în general, în fructele de culoare violet-neagră, în sucul de struguri negri, în sâmburii de struguri şi în pieliţă. Resveratrolul are un potenţial antioxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc, este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în ce priveşte protecţia antioxidativă, pentru că împiedică oxidarea LDL-colesterolului, scade nivelul sangvin al colesterolului total şi al trigliceridelor, fiind un vasodilatator arterial. Resveratrolul poate reduce dezvoltarea melanomului malign, poate avea acţiune citostatică în cancerul de sân, previne şi combate eficient osteoporoza. Sulforafanul, un alt compus, care se găseşte în broccoli, reduce semnificativ incidenţa, multiplicarea şi dezvoltarea cancerului mamar indus de chimicale carcinogene. Sulforafanul are o mare capacitate de a detoxifica un mare număr de carcinogeni, asigurând astfel protecţie împotriva diverselor forme de cancer. Exemple de alte nutraceutice: sucuri fabricate cu ginseng, sucuri produse cu extract de colorant roşu, iaurtul.