Biserica din Galeș, ocrotită de un sfânt mărturisitor

Biserica satului Galeș, județul Sibiu, este legată de numele, misiunea și lucrarea Preotului Ioan, unul dintre Sfinții Mărturisitori ai Transilvaniei secolului al XVIII-lea. Monument istoric cu o frumusețe specifică lăcașurilor din Mărginimea Sibiului, biserica din Galeș redevine în prezent o perlă ardeleană prin ample lucrări de restaurare.

Satul Galeș este lipit de Săliștea Sibiului, încât, ajuns aici, nici nu-ți dai seama că ai intrat în altă comunitate. Zărind turnul bisericii printre casele satului, înțelegem că am ajuns într-o veche așezare românească din Mărginimea Sibiului, închegată în jurul unui lăcaș de închinare cu hramul Intrării în biserică a Maicii Domnului. Despre satul sibian știm că își are începuturile existenței din vremuri străvechi, iar viața bisericească de aici este, de asemenea, foarte veche. Conform lucrării „Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor din Transilvania”, a istoricului Nicolae Stoicescu, localitatea este menționată în documente cu mai multe denumiri: „Galis”, „Szenegalas”, „Galisch”, „Gallusdorf”, „Grossdorf”, „Krebsdorf”, „Szebengalos”, „Galos” și „Galis”. Din secolul al XIV-lea satul făcea parte, alături de Săliște, Cacova, Galeș, Sibiel și Vale, la care se vor adăuga mai târziu Tilișca, Amnaș și Aciliu, din Ducatul Amlașului, un teritoriu donat de regele Ungariei Ludovic I de Anjou către domnitorul Țării Românești, Vladislav Vlaicu.

Chiar dacă lipsesc dovezile exis­-tenței unei vieți bisericești din timpuri vechi, primele mărturii istorice datând din secolul al XVII-lea ne duc cu gândul la o continuitate a credinței ortodoxe în această comunitate. În studiul „Viața bisericească a românilor din Scaunul Săliștei” din revista „Mitropolia Ardealului”, nr. 9-10 din 1969, Ște­fan Meteș prezintă pe larg viața bisericească a satelor din jurul Săliștei încă din secolul al XVII-lea și afirmă că în toate aceste comu­nități au existat din vremuri străvechi preoți și lăcașuri de cult din lemn. În lista preoților din scaunul Săliștei de la 28 martie 1720, între cei 22 de preoți din zonă apar și doi preoți din Galeș: „Ioaneș” și „Dan”. Din documentele din ace­eași perioadă zbuciumată, în care preoții și credincioșii din Mărginimea Sibiului erau constrânși să treacă la Uniație, aflăm că în Galeș existau 91 de familii, o biserică și o casă parohială și un preot neunit pe nume Dan, conscripția aceasta prezentând în mod eronat adeziunea credincioșilor la Uniație. Alte documente ale autorităților din acea vreme prezintă din nou date exagerate legate de numărul locuitorilor și al credincioșilor care au aderat la Uniație. Datele sunt în totală contradicție cu misiunea de apărare a Ortodoxiei în aceste meleaguri, începută de trei mari personalități: țăranul Oprea Mi­clăuș din Săliște, preotul Moise Mă­cinic din Sibiel și preotul Ioan din Galeș. Demersurile acestor mărturisitori făcute către curtea de la Viena pentru respectarea libertății de manifestare a credin­ței ortodoxe au avut, după cum bine știm, consecințe nedorite. Primii doi au fost întemnițați în aprilie 1752 la Kufstein, iar „popa Ioaneș Vîrvorea din Galeș” a fost aruncat în aceeași cumplită tem­niță în 1756. Toți au trecut în veșnicie înainte de 1784, când în mod oficial se știa că nu mai erau în viață. Așadar, comunitatea din Galeș a rămas fidelă Bisericii Ortodoxe, iar mărturisirea și lucrarea Sfântului Preot Ioan sunt până astăzi rădăcinile vieții duhovni­cești din vechea așezare românească. Sfântul Preot Ioan din Galeș este prăznuit în fiecare an împreună cu ceilalți Mărturisitori Transilvăneni la 21 octombrie.

Lăcaș ridicat la 1700

Chiar dacă nu există date concrete referitoare la existența primelor lăcașuri de cult din Galeș, se poate afirma că în comunitate au existat de la începuturi viață bisericească și, implicit, lăcașuri de închinare. Conform monografiei Bisericii „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din Galeș, în cimitir se păstrează un loc împrejmuit cu zid unde a existat o veche biserică din lemn. Fiindcă acest lăcaș a devenit neîncăpător, în jurul anului 1700 a fost ridicată actuala biserică din zid. În turnul bisericii există o inscripție care confirmă anul ridicării: „1700 Angefangen - 1809 Nosinger Maurer”. Din această inscripție înțelegem că biserica a fost ridicată de meș­teri sași. Monografia bisericii men­țio­nează că s-a ridicat cu jertfa și contribuțiile credincioșilor din comunitate. În 1833 avea să se adauge în pridvor un cafas care, din nefe­­ricire, a acoperit o parte din pictură. „Biserica a fost ridicată la 1700 și a fost pictată în 1813. Sfântul Ioan din Galeș a fost preot în această biserică până în anul 1756, când a fost luat și dus în lanțuri de autorități la Sibiu. S-au făcut demersuri din partea familiei, din partea credincioșilor, pentru a fi eliberat, dar nu s-a reușit. Au fost chinuiți și soția și copiii Sfântului Ioan din Galeș, conform unor scrieri, în casa parohială, după arestarea acestuia. A fost mutat într-o temniță temută din Deva, crezând autoritățile că va renunța la credința sa ortodoxă, în urma chinului și torturii. A fost dus mai apoi la Graz, în Austria, și, în cele din urmă, la Kufstein, unde a pătimit timp de 25 ani și acolo i s-au găsit osemintele acum câțiva ani. La 1776, niște cronicari brașoveni au ajuns la Kufstein, au aflat că este întemnițat un român transilvănean și l-au căutat. L-au găsit foarte slăbit, dar mărturisea în continuare că mai bine ar fi să moară decât să renunțe la credința ortodoxă. În prezent se fac demersuri pentru a se aduce în țară osemintele sale”, ne-a declarat preotul paroh Emilian Artene-Piloiu.

Proiect de restaurare cu fonduri europene

În ultimii cinci ani, biserica din Galeș a fost supusă unor ample și costisitoare lucrări de renovare și restaurare. Pictura interioară, acoperită de straturi de zugrăveală, a început să fie descoperită, cură­țată și repusă în valoare de o echipă de specialiști. În același timp, s-au făcut ample lucrări de renovare la acoperiș, dar și la pardoseală, toate fiind finanțate în mare parte din fonduri europene. „Sfântul Ioan din Galeș a lăsat în urma sa această monumentală biserică, iar acum lăcașul ne învăluie prin această minunată pictură pe care am reușit să o descoperim. Lucrările de restaurare au început în 2019. În acel an am primit aprobările și ne-am îndreptat spre finanțări, pentru că lucrarea este foarte costisitoare și migăloasă, biserica noastră fiind monument istoric de clasa B. Am apelat la fonduri locale și am primit cât s-a putut, dar insuficient, și atunci ne-am îndreptat atenția spre finanțare europeană, prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Am reușit să obținem o linie de finanțare în valoare de 40.000 de euro pentru a restaura pictura de pe boltă și din naos. Am terminat acele fonduri și ne-am îndreptat din nou atenția spre autoritățile locale și județene și, pe etape scurte, am reușit să mai restaurăm coloanele și alte zone”, ne-a mai spus părintele paroh.

Ajutorul credincioșilor

Concomitent cu restaurarea și curățarea picturii interioare, la biserica din Galeș s-au făcut și alte lucrări pentru conservarea și renovarea lăcașului. Chiar dacă în Parohia Galeș trăiesc doar 100 de familii, credincioșii au fost alături de preotul paroh în tot acest timp și au ajutat după posibilitățile fiecăruia. „S-a făcut un sistem de drenare a apei, pentru că în interior era foarte multă umezeală și atunci a trebuit să scoatem toată podeaua veche din lemn, care era plină de mucegai, și am făcut drenajul după indicațiile restauratorilor. Toată această lucrare a fost făcută cu oamenii din parohie, cu jertfa lor, dar și cu ajutorul oamenilor din afara parohiei, pentru că nu suntem o comunitate prea mare. Comunitatea noastră numără 100 de familii. După ce am terminat această lucrare de drenare a apei, am schimbat pavajul și am pus această piatră de Vratza, la recomandarea restauratorilor. Ne-am îndreptat apoi aten­ția către acoperișul bisericii, pentru că era în mare parte distrus, iar infiltrațiile de apă ajungeau pe boltă, pe pereții laterali și distrugeau pictura. S-a schimbat tot ce s-a aprobat de către autorități, adică lemnăria degradată, în timp ce lemnăria în stare bună a fost păstrată. Am schimbat acoperișul și turla în anul 2021, după ce ne-am apucat de restaurarea picturii, și era absolut necesar să reparăm pentru a proteja pictura restaurată. Am mers în paralel cu șantierele, în funcție de finanțările obținute”, a adăugat preotul paroh.

Patru straturi de zugrăveală peste pictură

Lucrările de la interiorul bisericii se concentrează acum pe restaurarea pronaosului, dar și pe cea a iconostasului aplicat ulterior peste pictura originală. „În pronaos, unde există acest pod adăugat la 1833, am reușit să descoperim pictura veche, pentru că nu a fost acoperită de zugrăveală. Au fost patru straturi de zugrăveală peste pictura interioară a bisericii, pentru că a fost o încercare politică de a scoate din inimile românilor spiritul de cre­dință ortodoxă, dar și spiritul națio­nal simțit de credincioși atunci când își vedeau sfinții pictați, mai ales că Sfântul Ioan din Galeș a fost slujitor aici. Au pus un strat, apoi s-au adăugat alte straturi de zugrăveală. Au fost și niște sobe pe lemne foarte vechi care au contribuit la degradarea picturii. Le-am înlocuit cu o centrală pe lemne. Apoi am schimbat stranele și mobilierul și, pe măsură ce obținem fonduri, continuăm cu restaurarea pronaosului. Pe tavanul din pronaos nu ar fi scene de pictură și va trebui ca restauratorul să gândească o pictură care să se integreze. Podul de la intrare a acoperit o parte din pictura veche și va trebui să decupăm pe margine pentru a descoperi această veche pic­tură, după ce vom primi aprobările de la autoritățile abilitate. Iconostasul a fost aplicat ulterior și l-am restaurat până la jumătate. Este din zid, are scene pictate și, în funcție de decizia care va veni de la autorități, vom vedea dacă putem să renunțăm la ce este aplicat pentru a descoperi pictura inițială. Sfânta Masă era foarte degradată, stătea într-o parte, și de aceea am făcut una nouă, din marmură. Vechea Sfântă Masă este așezată în monumentul din mijlocul cimitirului. Vom încerca să facem toate aceste lucrări cu un alt proiect cu fonduri europene, dar în perioada aceasta nu se mai acordă finanțare și deocamdată ne bazăm pe finanţări locale. Am fost primii și singurii din Mărginimea Sibiului care au accesat fonduri europene”, continuă părintele Emilian Artene-Piloiu.

La exterior, renovarea la biserica din Galeș a început deja și va continua cu amenajarea trotuarelor din jur și cu efectuarea altor lucrări. Un proiect foarte costisitor este cel de restaurare a picturii exterioare. „La exterior am făcut drenajul și facem trotuare în pantă care să elimine apa, precum și un zid de protecție în partea din dreapta, dar toate lucrările vor fi făcute în funcție de finanțarea primită. Avem un proiect și de restaurare a picturii exterioare”, încheie preotul paroh.