Chilia memorială a Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim

Evenimentele legate de proclamarea canonizării noilor sfinți români mărturisitori din secolul al XX‑lea au pricinuit multă bucurie în rândul clerului, monahilor și credincioșilor Bisericii noastre. Îndeosebi la mănăstirile sau centrele eparhiale unde sunt cinstiți mai mult acești sfinți s‑au desfășurat lucrări de pregătire a evenimentelor proclamărilor locale, eforturi care au fost mai mult decât binevenite, deoarece pe lângă folosul duhovnicesc s‑au făcut și multe primeniri gospodărești.

Sfânta Mănăstire Antim din centrul Capitalei a fost mult cinstită în acest an, deoarece fostul ei stareț și ctitor‑înnoitor, arhimandritul Sofian Boghiu, a fost ridicat la cinstea altarelor, fiind numărat împreună cu sfinții care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu. Acest sfânt cuvios mărturisitor, odrăslit pe meleagurile Basarabiei în anul 1912 și crescut la sânul Bisericii mame Ortodoxe Române, a lucrat fapta cea bună încă din fragedă copilărie. Viețuitor al mănăstirilor Rughi și Dobrușa, precum și la Centrul eparhial din Bălți, el a strălucit și în învățătură, absolvind ca șef de promoție Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica. Odată cu invazia sovietică din Basarabia s‑a refugiat în preajma Bucureștilor, împreună cu alți monahi moldoveni, stabilindu‑se în cele din urmă la Mănăstirea Antim, în toamna anului 1940. Aici a ajutat mult la restaurarea întregului ansamblu, îndeplinind numeroase ascultări administrative, până când a fost numit stareț al sfântului lăcaş, în anul 1950. Din 1954 a condus și obștea Mănăstirii Plumbuita, pe care a restaurat‑o integral. Între 1958 şi 1964 a făcut ani grei de temniță pentru implicarea sa în Mișcarea isihastă Rugul Aprins, dar și pentru catehezele pe care le făcea cu tinerii studenți la Plumbuita.

Având ca preocupare de bază pictura bisericească, a fost reintegrat după eliberare ca pictor și restaurator pe șantierele Patriarhiei Române, pictând 13 biserici, restaurând alte zeci și ajutând prin devize, proiecte și vizite de lucru la renașterea artei de tradiție bizantină din România. După 1990 și‑a dedicat cea mai mare parte a timpului pastorației credincioșilor, care îl cercetau la Mănăstirea Antim până noaptea târziu, pentru spovedanie, rugăciuni și sfătuire duhovnicească. În toată perioada comunistă a ajutat foarte mult la dăinuirea credinței în popor, iar după evenimentele din 1990 a contribuit alături de alți mari duhovnici ai țării la renașterea religioasă din acei ani. A trecut la Domnul în anul 2002, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Căldărușani, de unde cinstitele sale moaște au fost scoase în luna iulie din anul 2024, când a fost și canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române alături de alți 15 părinți. Proclamarea generală a canonizării noilor sfinți a avut loc la Catedrala Patriarhală istorică în 4 februarie 2025, iar proclamarea locală pentru Cuviosul Sofian a avut loc la Mănăstirea Antim, în 16 septembrie 2025, zi care i‑a fost consacrată pentru totdeauna în calendarul cinstirilor străbune.

Reamenajarea chiliei, cu sprijinul INP

Camera veche în care a trecut la Domnul Cuviosul Sofian se află în curtea interioară a mănăstirii, în casa monahală a părinților. La scurt timp după adormirea sa, acea mică garsonieră a fost amenajată ca veșmântărie, păstrându‑se în ea și o mică parte din obiectele cuviosului. Din păcate, cele mai multe obiecte, de la icoane, veșminte și mobilier și până la manuscrise, fotografii și documente personale, au fost înstrăinate oarecum, deoarece au ajuns la ucenicii mireni ai părintelui, prin diferite împrejurări. Desigur că deplângem faptul că nu a fost atunci o grijă mai mare pentru patrimoniul din chilia starețului Sofian, însă, privind la cum au decurs lucrurile în timp, constatăm că poate așa a rânduit Dumnezeu, spre o mai mare cinstire a cuviosului. De exemplu, predicile, jurnalul și scrisorile sale au fost publicate la o editură prestigioasă și răspândite în toată țara, iar celelalte obiecte, păstrate și astăzi în multe locuri, au ținut aprinsă printre ucenici flacăra evlaviei pentru Sfântul Sofian.

 Deoarece chilia părintelui era situată într‑un colț al mănăstirii în care practic nu puteau pătrunde grupuri de vizitatori, unii dintre părinții mănăstirii și‑au exprimat de mai multă vreme dorința de a fi amenajat un alt spațiu memorial, aflat în curtea principală, unde să poată intra fără nici o împiedicare pelerinii. Venind în anul 2024 și acest moment de bun augur și cu adevărat rar și istoric, al canonizării Sfântului Sofian, în consultare cu domnul consilier patriarhal Răzvan‑Mihai Clipici, cu acordul părintelui stareț și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ne‑am gândit asupra posibilității dedicării uneia din camerele de pe latura de nord‑est a mănăstirii special pentru reamenajarea chiliei memoriale a Sfântului Sofian. Trebuie spus că acea latură a incintei a fost reconstruită în anul 1987, sub coordonarea cuviosului, pe când păstorea ca stareț. Spațiul a fost identificat în locul fostului pangar, care a fost mutat, iar cele trei încăperi rămase libere au fost restaurate și amenajate într‑o primă fază din sursele proprii ale mănăstirii, dar și cu ajutorul laboratorului de restaurare al Sfintei Patriarhii.

În 2024 s‑a ivit și oportunitatea unei finanțări din partea statului. Este vorba despre proiectul derulat în programul de finanțare nerambursabilă acordată de Institutul Național al Patrimoniului (INP): Punere în valoare, interpretare și prezentare a corpului C6 din Ansamblul Mănăstirii Antim prin reamenajarea casei (chiliei) memoriale a Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim. SESIUNEA TMI (Timbrul Monumentelor Istorice) - II/2024, CASE MEMORIALE. Cu acest prilej, specialiștii din Administrația Patriarhală s‑au mobilizat și au întocmit dosarul prin care Patriarhia solicita acest sprijin financiar pentru chilia Sfântului Sofian. Când demersurile noastre au fost aprobate, deja exista o amenajare a spațiului, iar după ce au intrat primele tranșe de finanțare s‑au procurat, conform planului, echipamente de lumini, audio și video, precum și scaune pentru conferințe, urmând ca cealaltă parte a finanțării să acopere editarea și tipărirea câtorva publicații despre Sfântul Sofian și chilia sa memorială.

Obiectele prezente în spațiul memorial

În cea dintâi sală a spațiului muzeal sunt expuse mai multe obiecte folosite de părintele. În prima vitrină se află un potir lucrat la Atelierele Patriarhiei în 1976 și dăruit de o familie din București, Sfânta Evanghelie care a fost așezată pe pieptul său în zilele de dinainte de înmormântare, cărămida inscripționată care a fost așezată în mormânt, sub creștet, o scrisoare și o predică în manuscris, precum și câteva fotografii cu vizita sfântului la Muntele Athos. În cea de‑a doua vitrină este expus un mic bust lucrat în lut de către sculptorul basarabean Valentin Vârtosu, o bederniță cusută în atelierele Mănăstirii Țigănești, având brodat chipul Mântuitorului Hristos‑Bunul Păstor, o cruce patriarhală asemănătoare cu cea pe care o avea părintele, alte manuscrise conținând predici, precum și un culion vechi din perioada postbelică. În vitrina următoare au fost expuse o cruce slavonă de bronz, o bederniță, o Evanghelie cu coperte emailate, lucrată înainte de 1990, fotografii, precum și o cruce pectorală din argint lucrată la Viena. În continuare sunt expuse alte fotografii vechi din copilăria și tinerețea părintelui, un fes și un culion călugăresc, un metanier, simbol al rugăciunii inimii, o copie de mici dimensiuni a icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Noul Neamț, un paraman vechi, una din crucile de binecuvântare folosite de sfântul la predică și la spovedanie, precum și crucea pectorală de lemn pe care o purta la piept.

În ultimele două vitrine sunt expuse mai multe cărți dedicate cuviosului. Câteva lucrări sunt în limbile engleză și arabă, dar sunt și câteva pagini în limba greacă. În total au fost editate de‑a lungul vremii 18 cărți cu sau despre Sfântul Sofian, mai multe numere ale unor reviste i‑au fost consacrate, precum și multe casete și CD‑uri, toate menite să îi răspândească învățătura în țară și peste hotare. Nu în ultimul rând este expus și un mic tablou pictat de către ierodiaconul Sofian în anul 1944, pe când era încă student la Arte Frumoase și Teologie. Tot în prima sală, pe lângă echipamentele audio și video sunt expuse pe pereți trei icoane prețioase. Una este cu Maica Domnului, pictată de sfântul, cealaltă este o veche icoană a Rugului Aprins, procurată de la un anticariat, iar cea de‑a treia, de mari dimensiuni, este icoana de suflet a poetului Vasile Voiculescu, dăruită mănăstirii în urmă cu trei ani de către nepoatele sale. Icoana este din prima parte a secolului al XIX‑lea și Îl reprezintă pe Domnul Hristos. Deosebit de sugestiv este textul scris pe Evanghelia purtată în mâinile Sale: „Neîncetat vă rugați” (1 Tes. 5,17). Acesta a fost într‑adevăr idealul celor de la Rugul Aprins și îndeosebi al Sfântului Sofian. De asemenea, mai sunt prezente în prima sală o fotografie cu părintele alături de Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, o fotografie a frescei Hristos‑Pantocrator, pictată de el la Mănăstirea Radu‑Vodă, un desen în creion al chipului cuviosului, precum și o icoană pe pânză lucrată în atelierul mănăstirii: Mântuitorul în mijloc, înaintea căruia mijlocesc ctitorii și ocrotitorii chinoviei: Sfântul Antim Ivireanul și Sfântul Sofian Boghiu. Textul inscripționat pe Evanghelia Mântuitorului este de asemenea sugestiv: „Păstorește oile Mele” (In. 21,16). Este îndemnul pe care L‑a dat El apostolilor și pe care l‑au împlinit cu multă dăruire cei doi sfinți antimieni.

Sala a doua s‑a dorit a fi mai apropiată de felul în care arăta chilia sfântului. Sunt expuse două icoane litografii pe care le avea el în cameră, un ceas cu pendulă, o măsuță cu două scaune frumos sculptate, rămase de la Mitropolitul Tit Simedrea, cel care l‑a hirotonit diacon pe Sfântul Sofian, precum și patul original al cuviosului, păstrat de o familie din București timp de 22 de ani și dăruit cu multă mărinimie pentru chilia memorială. Pe pat au fost puse un epitrahil, un paraman, o vestă purtată de sfinția sa, precum și metanierul recuperat din mormânt. Lângă pat, pe perete, am așezat aceeași scoarță românească care era pusă și în vremea părintelui, precum și o icoană pictată de sfinția sa, reprezentându‑l pe Sfântul Arhanghel Mihail, ocrotitorul bisericii din satul natal, Cuconeștii Vechi. Deasupra patului este așezată o icoană argintată a Maicii Domnului și o candelă cu braț, asemănătoare cu cele originale.

De asemenea, trei tablouri împodobesc cea de‑a doua sală. Cel mai mare și cel mai frumos îl prezintă pe arhimandritul Sofian la vârsta cărunteților, și a fost lucrat în anul 2024 de către artistul Dimitri Murahovschi din Chișinău. Cel de‑al doilea îl înfățișează pe Patriarhul Justinian, apărătorul și părintele Ortodoxiei românești din perioada comunistă, iar cel de‑al treilea îl reprezintă pe Episcopul Partenie Clinceni al Dunării de Jos. Cu toate că nu există o legătură directă cu Sfântul Sofian, trebuie spus că acest episcop și ulterior mitropolit al Moldovei a fost cel dintâi care a insistat în Sfântul Sinod, la sfârșitul secolului al XIX‑lea, pentru revenirea la pictura de tradiție bizantină. Lui i se datorează și primul regulament de pictură bisericească din istoria Bisericii Ortodoxe Române, emis în 1898. Asemenea acestui ierarh iubitor al tradiției răsăritene, și Sfântul Sofian a sprijinit mult arta ortodoxă, contribuind într‑o mare măsură la renașterea ei în Patriarhia Română.

În continuare a fost pus analogul de rugăciune al cuviosului, icoanele sfinților săi ocrotitori de la Botez, Martirii Serghie și Vah și Cuviosul Serghie de Radonej, precum și o icoană pictată de către Răzvan Bădescu cu Sfântul Sofian purtând în mâini macheta Mănăstirii Antim, ca unul ce a contribuit într‑o măsură decisivă la dăinuirea întregului ansamblu în vremea demolărilor comuniste. De o deosebită importanță este și racla de lemn în care sunt așezate veșmintele sfântului, cele recuperate din mormânt: reverenda, camilafca, veșmântul preoțesc și pantofii, găsite aproape intacte după deshumare și atent restaurate prin grija Mănăstirii Radu‑Vodă.

Colțul camerei este dedicat lucrării artistice a sfântului, prin prezența icoanei „Duminica Sfinților Români”, pictată la vârsta de 80 de ani, în 1992, dar și a unui vitraliu cu Mântuitorul Hristos‑Marele Arhiereu, lucrat în 1983. Alături este așezat unul din cele două scaune fără spetează pe care le folosea bătrânul la spovedanie. Biroul original din vechea chilie, o mașină de scris folosită de el pe când era secretar al mănăstirii, o icoană rusească cu Domnul Hristos, precum și o frumoasă vitrină în care sunt așezate mai multe albume de artă cu semnătura sfântului întregesc spațiul comemorativ. Nu trebuie uitat nici testamentul mănăstirii lăsat de către Mitropolitul Antim Ivireanul, pe care Sfântul Sofian îl avea deasupra biroului și pe care se străduia să‑l împlinească cu frică și cu dragoste. Pe jos este așternut un frumos covor basarabean dăruit de către grupul de creștini din Chișinău care a fost de față la marea sărbătoare din 16 septembrie 2025. Mai există și o a treia încăpere, mai mică, unde sunt adăpostite scaunele și biroul tehnic necesare pentru proiecțiile de film documentar.

Pentru tot ce s‑a făcut și se va mai face la chilia Sfântului Sofian aducem smerite mulțumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru binecuvântarea acestui proiect, Institutului Național al Patrimoniului cu a cărui contribuție s‑au făcut cele mai importante investiții menite să sprijine pentru mulți ani acest obiectiv, Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul, care a ajutat în mod concret la amenajările interioare, domnului Răzvan‑Mihai Clipici și colaboratorilor săi care s‑au implicat foarte mult în ceea ce privește mai ales documentația, precum și persoanelor care au binevoit să ne ofere unele obiecte rămase de la Sfântul Sofian. Avem nădejdea că această chilie memorială se va îmbogăți în viitor, atât cu obiecte de patrimoniu, cât și cu evenimentele catehetice organizate acolo.