Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mc. Sabin Egipteanul; Sf. Cuv. Hristodul din Patmos
Sfântul Mucenic Sabin Egipteanul (†303) era de loc din cetatea egipteană Hermopolis. Aici el a deţinut o dregătorie importantă. În timpul împăratului Diocleţian (284-305), creştinii din Imperiul Roman au fost persecutaţi pentru credinţa lor. Din cauza acestei persecuţii Sabin s-a ascuns într-un sat îndepărtat de localitatea sa natală. În acest sat erau ascunşi şi alţi creştini. Aici el a vieţuit în post şi rugăciune într-o casă mică şi sărăcăcioasă. Sabin era căutat de cei care slujeau idolilor păgâni pentru a fi supus la chinuri, deoarece era creştin. Un cerşetor, care primise milostenie de la el, l-a denunţat slujitorilor idoleşti, primind bani pentru denunţul făcut. Slujitorii idoleşti au venit unde stătea sfântul, iar alături de el mai erau şase creştini, toţi au fost arestaţi şi duşi înaintea dregătorului acelui loc, ce se numea Arian. Sfântul Sabin a refuzat să aducă jertfă idolilor şi nu s-a lepădat de Hristos, pentru aceasta a fost supus la chinuri cumplite: trupul i-a fost torturat cu unghii de fier, a fost ars, iar după toate acestea, a fost înecat în râu. Acesta a fost sfârşitul mucenicesc al Sfântului Sabin. Şi ceilalţi şase creştini au fost chinuiţi şi apoi martirizaţi pentru credinţa lor în Hristos.
